În Satul Olimpic, românii s-au obişnuit cu viaţa din China. Ei caută sălile de internet pentru a intra pe Yahoo! Messenger şi mănâncă orezul cu lingura.
Olimpiada de la Beijing are toate şansele să fie cea mai spectaculoasă din istoria modernă a Jocurilor. Chinezii au pus pe picioare o infrastructură fabuloasă, iar Satul Olimpic nu putea fi piesa ciobită din acest puzzle gândit să satisfacă orgoliul unei naţiuni însetate de glorie.
„Olympic village“ este o oază de linişte bine controlată de voluntarii care stau în poziţie de drepţi lângă blocurile-hotel rezervate fiecărei delegaţii. „Este cel mai modern sat de până acum“, spun, la unison, veteranii Olimpiadelor, care n-au ratat Atena 2004 şi Sidney 2000. Puţină, foarte puţină engleză
Pentru un jurnalist, intrarea aici este însă o probă a unei voinţe de oţel. Regulile sunt stricte şi complicate şi nicio abatere nu este permisă. Chinezii sunt binevoitori, dar incapabili să-şi materializeze amabilitatea, lovindu-se, brutal, de bariera lingvistică. La întrebarea „Do you speak english?“, mai toţi răspund „a little“ („puţin“) şi „a little“ rămâne. E cam tot ce ştiu. Delegaţia României locuieşte în corpul de clădiri „A 12“, vizavi de cea a Belarusului, şi în stânga Uzbekistanului.
Românii au nouă asistenţi chinezi, dintre care patru sunt vorbitori de română. Există însă şi neplăceri. China a anunţat că va restricţiona accesul presei la internet în timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing. Câţiva dintre jurnaliştii străini aflaţi deja la Beijing s-au plâns că nu pot accesa siteurile organizaţiei Amnesty International, posturilor BBC şi Deutsche Welle, precum şi ale cotidienelor „Apple Daily“ din Hong Kong şi „Liberty Times“ din Taiwan.
De la introducerea internetului în China, autorităţile de la Beijing au pus la punct un sistem botezat „Zidul de Foc“, care are ca rol supravegherea siteurilor de web şi ale email-urilor, pentru a elimina orice informaţie „nepotrivită“. Românii nu s-au zgârcit când a venit vorba de tricolor.
Nu mai puţin de cinci steaguri mari flutură mândre lângă ferestre, iar scuarul din faţa lui „A 12“ aduce cu un parc din Cluj în perioada de efervescenţă cromatic-naţionalistă a lui Gheorghe Funar: zeci de steguleţe mici înconjoară pătratul de „pământ românesc“ din Beijing. Ana-Maria Brânză concurează în roz
Ieri, ziariştii români au luat cu asalt Satul, sportivii făcând adevărate şedinţe foto cu steguleţele pe fundal. Scrimera Ana-Maria Brânză şi-a etalat ţinutele cochete de concurs. „Masca mi-e roz, totul e roz!“, se amuza ea. Ana-Maria a stat la „shooting“ până au început să o doară picioarele. Cei de la tenis de masă şi canotaj se plâng de distanţa mare până la locul de antrenamente, atleta Angela Moroşanu se mândreşte cu tatuajul de pe spate (un simbol japonez al morţii).
Nimeni nu s-a plâns de mâncare: „Nu mâncăm orezul cu beţigaşele. E mai uşor cu lingura“. Mai toţi căutau săli de net pentru a accesa Yahoo! Messenger, pentru mulţi singurul mod de comnicare cu cei de acasă. În rest, ritualul „plicitisitor“ al drumului spre performanţă curge implacabil: somn - masă - antrenamente.
VITEZĂ
Cu ce se mândresc oficialii COSR
Un motiv de mândrie pentru COSR îl reprezintă organizarea excelentă a deplasării delegaţiei noastră. Distanţa dintre Bucureşti şi Beijing a fost parcursă într-un timp record, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat acum patru ani, Atena.
„Atunci au trecut 14 ore de la decolare până când sportivii au ajuns în camere. Acum, i-am adus în numai 10 ore de la Otopeni până în Satul Olimpic. De-acum, depinde doar de sportivi şi de antrenori să-şi facă treaba“, plusează Ioan Dobrescu, oficial COSR, care de-abia aşteaptă ca delegaţia să se completeze cu fetele de la handbal (care urmează să sosească pe 1 august) şi cu înotătoarea Camelia Potec (aflată deja în China, dar care se pregăteşte separat, la Yan Tai, alături de antrenorul francez Philip Lucas).
Recomandările noastre
