Despre Statul Israel se pot spune multe, dar nu că nu există, scriu Cătălin Vasile, Bogdan Iosifaru și Timotei Dinică în Tribuna Românească care apare la Chicago, sub titlul „Isreal 72 - Spiritul unei națiuni puternice” un tribut adus Statului Israel de ziua lui pe care-l redăm în continuare:

Urmărind șirul evenimentelor istorice care însoțesc Israelul, nu avea cum să nu ajungă la 1948, un moment astral pentru destinul lui.

14 mai 1948 – se proclamă Statul Israel, pentru prima dată în 2000 de ani

Nașterea unui stat nu a fost deloc ușoară, având imaginile Holocaustului încă vii și războaiele necontenite la granițele proaspăt trasate, dar prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

Existența Statului Israel avea să depindă de încăpățânarea cu care au fost înzestrați evreii, iar visul ce-l purtau de generații nu se putea rupe chiar în Actul I, Scena 1 – scenariul era profetic, lupta nu era doar a lor.

806.000 de israelieni

Un popor mic, neînsemnat, Israelul a reușit foarte repede să-și pună în funcțiune mecanismele statale, constituționale, sociale și militare. Aglomerat într-o fâșie de pământ amestecat cu nisip, a abordat noul context pragmatic: suntem aici, e timpul să construim.

În scurt timp Statul Israel avea să devină o forță zonală activă, fiind obligat să-și apere existența în noua formă și constant sub amenințarea destructurării venită din partea vecinilor neprietenoși – avea un Apărător nevăzut. Fără prea multă experiență organizațională în spate, israelienii reușesc să formeze prima și singura țară democratică din Orientul Mijlociu, un fenomen nou chiar și pentru Europa Secolului 20.

Odată întărit și bine înrădăcinat, Statul Israel își face loc printre marile puteri, în primul rând prin forța de penetrare a sistemelor de intelligence globale, ca mai apoi prin inovație. Dacă despre primul aspect atestă cu prisosință cultura de specialitate, merită să ne aplecăm asupra inovației.

În comparație cu Statele Unite ale Americii sau cu Europa, condițiile existențiale de bază ale Statului Israel nu au fost ușor de obținut: clima neprielnică, solul arid, lipsa resurselor de apă, starea continuă de război, situație în care n-ai dai șanse de reușită nimănui.

Statul Israel a trebuit să depună eforturi mari ca să apară pe harta globală, dar a trebuit să lupte de două ori mai mult pentru a-și păstra existența și crea o țară pentru ca fiii și fiicele rătăcite s-o numească acasă – SS Exodus, vasul care aducea primii evrei în 1947, avea să facă imaginar mii de călătorii ulterioare cu o singură destinație: Israel.

Apă din piatră seacă

Inovația și ambiția de a scoate apă din piatră seacă au dus Statul Israelul pe calea excelenței, devenind un producător de top de echipamente tehnice, electronice, medicale, soluții IT, servicii și cultură militară. Devenind o soluție la nevoile partenerilor occidentali, Statul Israel nu mai putea fi marginalizat – fie de teama puterii de intruziune, fie din motive evident comerciale, chiar și culturale.

Istoria tristă a poporului evreu a atras compasiunea și sprijinul Statelor Unite, care a devenit imediat un partener de bază al Statului Israel, ca mai târziu chiar Germania, purtând regretul faptelor naziste de care a fost capabilă, să-și răscumpere greșelile prin apropierea de tânărul stat.

Statul Israel nu a dat niciodată înapoi. Nu este un stat perfect, nu a avut neapărat cei mai buni politicieni, dar a reușit întotdeauna să se ralieze în spatele singurului obiectiv, și anume perpetuarea existenței statului.

Citește tot ARTICOLUL pe Evenimentul Istoric