La data de 5 mai, Parlamentul European a votat o rezoluție în care cere acordarea statutului de țară candidat pentru Republica Moldova. O lună mai târziu, pe 17 iunie, Colegiul Comisiei Europene a adoptat Opinia pe marginea cererii Republicii Moldova de a deveni stat membru al Uniunii Europene. Iar pe 24 iunie, Consiliul European a decis acordarea statutului de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană pentru Moldova și Ucraina.

Rezoluția Parlamentului European, din 5 mai, a fost dedicată în mod special Republicii Moldova, înaintea Ucrainei ori Georgiei. Rezoluția a urmat vizitei la Chișinău a președintelui Consiliului European, Charles Michel. Aflat în capitala Republicii Moldova, președintele Consiliului European a anunțat că UE va oferi echipament militar non-letal statului moldovean și logistică pentru apărarea cibernetică.

Puse în contextul războiului din Ucraina și al prezenței pe teritoriul statului moldovean a unei regiuni separatiste pe care se află dislocat un Grup Operativ al Trupelor Ruse, informațiile de mai sus oferă suficiente date pentru stabilirea viitoarei evoluții a statului moldovean.

La rândul lui, Emmanuel Macron a declarat în cadrul vizitei sale la Chișinău că în această săptămână Consiliul European va oferi un răspuns „clar, chiar dacă legat de condiții” Republicii Moldova și Ucrainei privind statutul de țări candidate, pe care îl așteaptă. În același timp, președintele francez  el a explicat că, "noua Comunitate Politică Europeană poate oferi o cooperare mai rapidă a țărilor membre in UE cu cele candidate sau în așteptarea acestui statut în domeniul securității, infrastructurii sau energetic.”

Macron, a fost cel care a anunțat că Republica Moldova va primi 40 de milioane de euro în cadrul Fondului european de apărare, bani care vor fi destinați pentru dublarea bugetului militar al statului moldovean.

Constat că Ucraina și Republica Moldova, la pachet, au primit un răspuns pozitiv, dar condiționat, referitor la statutul lor de aderare la UE.

Observ că un statut de țară candidat la UE vine să apere Republica Moldova nu numai de Federația Rusă, ci și de orice tentație a conducerii militare a statului ucrainean de a securiza - fără aprobarea decidenților de la Chișinău - regiunea transnistreană. Au existat voci ale decidenților ucraineni care au sugerat public acest lucru.

În mai multe conferințe de presă alături de oficiali înalți ai UE, Maia Sandu a declarat că nu există un pericol iminent din partea regiunii transnistrene.

Așa este - deciziile luate la 29 aprilie, de către Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova referitoare la procurarea energiei electrice de la centrala Cuciurgani și emiterea unei autorizații de mediu pentru Combinatul Metalurgic de la Râbnița (unități industriale aflate pe teritoriul separatist) la fel ca și declarațiile făcute de șeful administrației de la Tiraspol despre reglemenatrea doar pe cale diplomatică a diferendumului secesionist sunt o garanție de menținere a păcii pe râul Nistru.

Rămân la ideea că oficialii europeni au procedat corect atunci când au oferit echipamente militare non-letale statului moldovean. Un  stat neutru, așa cum se pretinde Republica Moldova,  trebuie să fie în stare, în caz de nevoie, să se apere. Din acest motiv, consolidarea rezilienței de apărare este o necesitate absolută, acum ori după războiul din Ucraina.

În condițiile în care politica este concentrarea intereselor economico-financiare este absolut sigur că interesele economice ale regiunii transnistrene sunt inclusiv în Uniunea Europeană.

La Bruxelles deputații europeni au votat și pentru integrarea Republicii Moldova în Piața unică a Uniunii Europene, prezența statului moldovean aici oferă avantaje în plus și economiei din regiunea din stânga Nistrului. Fie vorba între noi, acolo este concentrată majoritatea industriei Republicii Moldova, deci transnistrenii au ce vinde.

Contextul războinic al vremurilor crează oportunități pentru reglementarea conflictului transnistrean pe cale pașnică. Consider că în cadrul discuțiilor tehnice care au loc între vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian și Vitaii Ignatiev, așa zisul ministru de externe al regiunii separatiste, ar trebui abordate inclusiv beneficiile pe care le-ar obține regiunea transnistreană de la statul moldovean cu statut de țară candidat.

Sunt suficiente date publice care arată că, după 24 februarie, data la care statul ucrainean a fost atacat de ruși, numărul locuitorilor din regiunea separatistă care au solicitat cetățenia moldoveană și pașaport moldovenesc a crescut. Interesul, poartă fesul.

E timpul ca autoritățile moldovene să folosească deștept oportunitățile apărute și, dacă pot, să facă reîntregirea. Dacă nu, să lase valiza pe peron și să urce în vagon. Trenul european nu stă mult în halta moldovenească.