O cercetare găsește o legătură între deținerea unui câine, ca familie, și activitatea fizică a copiilor. Sursa foto Dreamstime
Din cuprinsul articolului
În India, o țară cunoscută pentru complexitatea sistemului său legislativ, unele infracțiuni par desprinse dintr-un registru mai degrabă absurd decât penal. Printre acestea se numără și sancționarea proprietarilor de câini care nu își plimbă animalele suficient de des. Situația ridică semne de întrebare cu privire la exagerarea unor fapte cotidiene și a proporționalității sancțiunilor în raport cu gravitatea faptei.
Potrivit unui raport recent elaborat de organizația Vidhi Centre for Legal Policy, India are în vigoare nu mai puțin de 882 de legi federale. Dintre acestea, 370 includ prevederi penale. În total, legile definesc peste 7.300 de infracțiuni. Multe dintre ele sunt însă formulate vag sau vizează fapte triviale.
Dacă nu ai plimbat câinele, ești acuzat de cruzime
Un exemplu elocvent este cel al prevederii legale care permite sancționarea proprietarilor de câini care nu își plimbă animalele. Legea indiană stipulează că neglijarea unui animal de companie poate fi considerată o formă de cruzime și poate atrage o amendă de până la 100 de rupii (aproximativ 1,2 euro) sau chiar o pedeapsă cu închisoarea de până la trei luni. Deși suma poate părea simbolică, pedeapsa cu închisoarea ridică probleme de proporționalitate și eficiență penală.
Mai mult, raportul evidențiază faptul că există peste 250 de infracțiuni în India care penalizează întârzieri în transmiterea de documente și alte 124 care vizează obstrucționarea unui funcționar public, fără o definiție clară a acestei acțiuni. Aceste ambiguități creează un cadru juridic propice abuzurilor și interpretărilor arbitrare.
Naveed Mehmood Ahmad, coautor al studiului realizat de Vidhi Centre for Legal Policy, atrage atenția asupra pericolului reprezentat de această exagerare: „Există suficiente prevederi în legislație pentru a închide aproape pe oricine pentru o neconformitate tehnică. Această stare de fapt reduce încrederea publicului în sistemul juridic și încurajează corupția”.
Ce spune legea din România despre obligațiile față de câini
În România, cadrul legislativ privind protecția animalelor este reglementat prin Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, republicată și modificată ulterior. Legea nu prevede pedepse cu închisoarea pentru lipsa plimbărilor în sine, dar stabilește clar obligația proprietarilor de a asigura animalelor „condițiile minimale de bunăstare”.
Articolul 5 din lege stipulează: „Este interzisă aplicarea de rele tratamente și cruzimi asupra animalelor.” În aceeași categorie intră și lipsa mișcării, a apei sau a hranei corespunzătoare. În cazul câinilor, lipsa plimbărilor într-un mod care le afectează sănătatea poate fi interpretată ca o formă de neglijență, însă nu este sancționată penal decât dacă se demonstrează intenția sau urmările grave.
Conform articolului 26 din aceeași lege, persoanele care maltratează sau schingiuiesc animale pot fi pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală. Totuși, în practică, aplicarea acestor sancțiuni este rară și vizează cazurile evidente de abuz, nu neglijențele minore.
Pe de altă parte, legislația românească prevede și obligații pentru plimbările în spații publice. Legea nr. 61/1991 privind ordinea publică stipulează că animalele trebuie ținute în lesă, iar câinii periculoși sau agresivi trebuie plimbați cu botniță. Nerespectarea acestor norme poate atrage amenzi contravenționale, nu pedepse penale.
Impactul reglementării excesive asupra societății
Cazul Indiei pune în lumină efectele negative ale unui sistem legislativ supraîncărcat cu infracțiuni minore. Pe lângă problemele generate cetățenilor, întreprinderile sunt adesea împovărate de birocrație excesivă și de riscurile juridice asociate unor neconformități de natură tehnică.
Experții din India propun o reformă legislativă amplă, care să elimine infracțiunile depășite sau disproporționate și să prioritizeze faptele cu adevărat periculoase. Reformele propuse vizează clarificarea limbajului juridic, reducerea infracțiunilor redundante și încurajarea unei abordări administrative în detrimentul celei penale pentru faptele de gravitate scăzută.
În România, deși nu există aceeași densitate de reglementări penale, problema aplicării selective a legii persistă. De multe ori, autoritățile intervin doar în cazurile mediatizate, iar sistemul de control și sancționare este, adesea, deficitar.
