Din martie, anul trecut, până astăzi, m-am îndrăgostit de trei ori. Și de fiecare oară mi-am luat-o-n „bubă”

Prima oară a fost o doctoriță de jumătatea vârstei mele. O fată superbă. Numai că totul a plecat de la o bubă în cur. Că se mai întâmplă și d-astea. L-am sunat pe un frend, medic la un spital mare din Capitală, pe la șase jumate dimineața. Nu mi-am făcut grijă că nu răspunde, că așa se trezesc chirurgii. I-am spus că am un abces perianal. Mi-a zis să-mi cumpăr o fiolă de Xilină, că ei n-aveau pe stoc, și să-l vizitez în juma de oră. Lucru pe care l-am făcut.

Șocul post-operator

Până să ajung la micro-operația chirurgicală, mi-a făcut cunoștință cu o doctoriță tânără, de jumătatea vârstei mele. I-a povestit despre mine și i-a zis că-s un personaj interesant. Că, chiar sunt. N-am dat doi bani pe ea, că pe mine mă interesa să scap de bubă, nu gagica. Well, mă ia dom’ doctor, mă pune să-mi dau chiloții jos, mă așează în poziție ginecologică pe o masă de operație din Camera de Gardă, mă înjectează în fund cu Xilina aia, mă chiuretează elegant și-i zice doctoriței respective să „închidă” ea găuroiul din buca mea și să mă panseze. Mai mult, ne-a pus să facem schimb de telefoane, că urma, timp de trei săptămâni, în fiecare zi, să mă prezint zilnic la ea pentru schimbarea bandajului.

Am vrut s-o văz și cu pantalonii pe mine. N-a fost chip

Mafrends, am crezut că mă scap pe mine când m-am uitat atent la ea. O splendidă cu ochi albaștri, ca Egeea iarna. Și, uite așa, m-am văzut cu ea aproape o lună fără nădragi pe mine. De regulă, bărbații abia așteaptă să-și dea jos chiloții în preajma unei astfel de femei. Și io nu știam cum să-i pun mai repede pe mine. Am încercat în toate felurile pe care le cunosc, s-o conving să ne întâlnim altundeva decât la spital și să fiu și îmbrăcat. Ne-am conversat cibernetic aproape un an. Ba chiar am plecat, odată, cu o ocazie, de la Craiova, să-i duc un trandafir galben pe care i l-am lăsat în cabinetul ei, că era în operație. Degeaba. Ea, nu și nu. I gave up.

Teste cibernetice

A doua îndrăgosteală internautică a fost cu una cam de seama mea. O femeie serioasă. Altă nasuleală. O psiholoagă care m-a agățat ea pe Facebook. Tâmpit cum sunt, nu mi-am dat seama ce teste face ea cu mine în conversațiile noastre de insomniaci. Femeia, deși chiar mai mare ca mine, arată superb. Are peste 50, da arată de maxim 35. M-a vrăjit cu cuvinte meșteșugite. Și iar mi-am luat-o-n bubă, c-așa sunt io, mă îndrăgostesc repede și-mi trece greu. Mă rog, mi-a trecut, din nou.

Grafică de internet

Da’ mai recent, iar m-a agățat o femeie superbă. Culmea, că io nu m-am cerut niciodată. Nu-ș cum naiba mă găsesc fetele astea. De data asta, o pictoriță. Una foarte talentată. Și dă-i iar cu caterincă, vorbe, poezele și tot tacâmul, da’ ca un bou ce sunt nici n-am apucat s-o văz bine că am speriat-o cu agresivitatea mea verbală de marinar convertit în reporter. Mi-a făcut chiar și un portret de zici că sunt balaur. Hemingway m-ar invidia. Și, gata.

Crez că mă întorc la plata pe loc. I’m a lucky guy!