Claudiu Năsui (USR) a ieșit pe rețelele sociale săptămâna aceasta cu un filmuleț tras în fața Parlamentului în care își anunță demisia din funcția de parlamentar, pentru a nu beneficia de pensie specială (dar candidează pentru un nou mandat de deputat acum pe 6 decembrie).

Vorbește de-a valma de “impozitele punitive” care „gonesc bine românii din țară”, că avem cele mai mari impozite pe salarii mici din Europa, deci “nu se poate să dai pensii speciale în această țară”, nu trebuie să existe privilegii, nimic special, de aici și lupta lui cu pensiile speciale.

Speră ca gestul lui să fie urmat de cât mai mulți parlamentari și anunță că va continua lupta împotriva tuturor privilegiilor... nu doar împotriva pensiilor speciale, ci și a diurnelor. “V-am spus de diurnele de la ASF. La fel, există și diurne la Parlament. Cam o mie de euro pe lună, deci peste o sută de mii de euro pe an”, mai spune Năsui, pregătind finalul cu care pune capac.

“Am pus reflectorul pe ei și se supără. Haideți să punem capăt ipocriziei, acestor privilegii... să devină România  românilor.”

Punem și noi reflectorul pe familia Năsui, pe ipocrizia celor spuse. Pentru că fiul Claudiu Năsui, ai cărui tată și unchi sunt implicați în primele tunuri date după 1989 în România, nu poate fi decupat din poza de familie, în afacerile căreia a fost implicat el însuși și ca acționar. Suntem de acord cu ideea că fiii nu sunt corupți, nu-s vinovați de faptele părinților, dar atunci când vii în fața oamenilor și fluturi principii morale, candidezi pentru o funcție publică, te bați cu cărămida demisiei de onoare în piept că lupți împotriva privilegiilor, când tu ai plecat în viață din pole position în familia Năsui, e greu spre imposibil să fii credibil.

Cum bine remarca deunăzi Sebastian Bodu, fost șef al ANAF, „cum ar fi fost ca Nicușor Ceaușescu să facă un PLUSR?!”.

DOREL DE LA DIE. POVESTEA DE SUCCES ROMANȚATĂ POSTDECEMBRIST

Dorel Năsui este tatăl lui Claudiu Năsui (35 de ani). Dorel s-a înscris în PCR în 1978 pe când avea 22 de ani și era student în anul 2 la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Ajunge inginer la Întreprinderea de aparate electronice de măsură și industriale (IEMI) din București, unde îl cunoaște pe Ion Afedulis, ofițer operativ DIE însărcinat cu misiuni speciale de spionaj tehnologic (era specializat în copierea de patente aflate în etapa proof of technology).

„În State mă aștepta un tovarăș”, povestește Dorel Năsui într-un interviu acordat presei de business. Adică omul de legătură care avea să-l coordoneze. Era 1986, un an după nașterea deputatului demisionar și viitor deputat, Claudiu Năsui. Dorel se angajează la Motorola Inc Chicago.

“Am fost trimis să fac comerț. Eram acolo să prospectez ce se poate vinde din electronica pe care o dezvoltam noi în țară. În State mă aștepta un tovăraș, un “atașat economic”, cum se numea atunci. Toți atașații economici erau de la vechea Securitate, dupa cum se știe. El stătea tot timpul cu mine. Am fost la New York, am vizitat împreună o mulțime de clienți și, la un moment dat, am dispărut la Chicago”, povestea acum câțiva ani tatăl lui Claudiu Năsui.

Devine rapid vicepreședinte al propriei firme American International Radio (AIR), o companie paravan a DIE atunci și care funcționează și azi ca o companie onorabilă însă, cu contracte în peste 60 de țări, cum declara Năsui în presa de business. Compania avea ca obiect de activitate distribuția la nivel internațional și integrarea sistemelor de comunicații Motorola.

Avea în portofoliu clienți care spun cam totul despre pedigree-ul lui Năsui - armate, departamente de poliție, aeroporturi sau companii precum Lukoil sau Gazprom.

“Ironia face ca intrarea lui Năsui pe piața românească să coincidă cu unul dintre cele mai mari scandaluri ale anilor 1990: Afacerea Motorola. Era vorba despre dotarea Armatei române cu echipamente de comunicații Motorola. Scandalul nu l-a privit direct pe Dorel Năsui, însă a fost anchetat fratele său, Ștefan Năsui (omul de legătură din România), într-un dosar în care erau vizate mai multe persoane, cap de listă fiind Victor Atanasie Stănculescu, în calitate de ministru al Apărării”, încearcă presa de business să spele CV-ul lui Năsui.

Nu a fost ironie, a fost primul mare tun dat după Revoluție. Năsui nu a lucrat pe cont propriu. Creierul „afacerii Motorola“ a fost și un alt român stabilit în Silicon Valley, Robert Deutsch, fiul nomenclaturistei Olga Deutsch, o comunistă care a lucrat cu celebra Ghizela Vass la Secţia Externă (numită şi Relaţii Internaţionale) din cadrul Partidului Comunist.

SECRETE (DE FAMILIE & DE STAT)

Năsui știe bine însă toate acestea. “Cântărește mult ceea ce spune, este atent la fiecare cuvânt și este extrem de dozat în dezvăluirea rețetei care l-a propulsat printre cei mai bogați români din diaspora. A acceptat provocarea de a dezvălui o parte dintre secretele din viață și afaceri, într-unul din rarele interviuri acordate de-a lungul timpului”, scrie publicația de business.

Foarte corect, mai ales când face aceste două precizări – cântărește mult ce spune și că a dezvăluit o parte din secretele de viață. O lecție pe care ar fi trebuit să i-o predea și fiului, care, fără să cântărească moralitatea celor spuse, ne vorbește de privilegii, diurne necuvenite, de ipocrizie în plină campanie electorală pentru un nou mandat în Parlament.

Nu de alta, dar tatăl său a fost plantat de DIE în State acum 34 de ani (nu a fugit și nici azil politic nu a primit, cum susține) “cu aproape o mie de dolari, diurnă primită atunci de statul comunist”, recunoaște Dorel Năsui. Diurne din bani publici blamate azi de fiul său.

De la diurna comunistă de 1.000 de dolari, Dorel Năsui a ajuns unul dintre cei mai bogați români din diaspora, cu o avere de aproape 100 de milioane de euro. Despre afacerea care a păgubit statul român cu peste 8 milioane de dolari, calcul care aparține procurorilor, am detaliat aici.

În combinație a fost implicată și Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea (și Dorel Năsui povestește ce pasionat e el de pescuit) via fratele său, Simon Năsui care lucra ca economist în Centrala Peștelui, soția lui lucrând și ea la Întreprinderea de Comerț Exterior Dunărea. Nu-i așa că vă sună cunoscut? Firma Crescent făcea doar afaceri cu firma securiștilor de la ICE Dunărea...

Pe schema păgubirii MAPN au urmat și alte instituții ale statului român – MAI și SRI. De dată mai recentă, din 2015 și STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) care prin achiziții directe are nu mai puțin de 82 de contracte cu Ageximco, pe care v-am prezentat-o în episodul anterior, unde pomeneam și cele peste 600 de licitații cu companii și autorități ale statului.

Cel mai recent documentat în presă datează din 23 martie 2020, la șase zile după decretarea stării de urgență – un contract în valoare de 261.850 de euro.

Din toate acestea, lui Claudiu Năsui nimic nu i se pare nelalocul lui – e o externalizare normală a unor servicii de către instituții ale statului, spunea anul trecut. În plus are certitudinea că și cei din familia lui “suflă și-n iaurt”, când vine vorba de acest gen de contracte.

Sau în microfoane, pentru a se asigura că secretele rămân în familie.