Editura Evenimentul si Capital

Transplant de idei între Profesorul Irinel Popescu și chirurgul Radu Zamfir despre donarea de organe

Profesorul Irinel Popescu si chirurgul Radu Zamfir
Autor: | | 0 Comentarii | 3129 Vizualizari

Dacă secolul XIX a fost al luminii și secolul XX al vitezei, veacul în care trăim este cel al informației. Or, în cazul donării de organe, informația trebuie să ajungă la potențialii donatori repede și nealterată. Altfel, se ivesc complicații care pot bloca operația propriu-zisă. Cu alte cuvinte, lipsa accesului la informație sau obstrucția acesteia duce, inevitabil, la pierderea unor organe sau țesuturi absolut necesare unor oameni care au nevoie de ele ca să-și prelungească viața.

Într-un dialog esențial, ce se insinuează dinspre maestru spre ucenic, dinspre medic spre medic sau, de ce nu, dinspre salvator spre salvator, Profesorul Irinel Popescu și doctorul Radu Zamfir, directorul Agenției Naționale de Transplant, coagulează o pledoarie pentru gesturile nobile. Donarea de organe este, fără îndoială, unul dintre ele, un gest de care românii, din fericire, n-au fost niciodată străini.

În acest secol, când transplantul de organe și de țesuturi este una din formele de vârf ale practicii medicale, România se confruntă cu o scădere a numărului de donatori. Poate și pentru faptul că, de foarte multe ori, în jurul transplantului s-au țesut multe legende. Promovarea donării de organe, prin informarea corectă a populației, așa cum spune și Profesorul Irinel Popescu, medicul care a scris prima pagină din istoria transplantului hepatic din România, trebuie susținută. Un demers nobil, căruia Evenimentul Zilei i se alătură.

O nouă misiune pentru chirurgul Radu Zamfir

„În ce mă privește, având în vedere că de fiecare dată vorbesc public despre ultimele noutăți, în diverse domenii de patologie, consider că este o datorie morală ca domeniul de care m-am ocupat, practic, de-a lungul întregii cariere medicale, să informez publicul despre ce se întâmplă în transplant și despre perspectivele pe care le are transplantul românesc de aici înainte. Medicul Radu Zamfir este cunoscut publicului din România ca și chirurg de transplant cu numeroase prelevări de organe la activ, una dintre ele sfârșindu-se în condiții dramatice, un moment foarte greu peste care a reușit să treacă cu bine. Și iată-l în această poziție de mare responsabilitate și de care, sperăm, că se va achita cu bine. La fel ca orice chirurg, doctorul Zamfir e obișnuit să judece în cifre și mai puțin în vorbe.

Da, de foarte multe ori, în jurul transplantului s-au țesut multe legende, unele cu conotație pozitivă, altele, din păcate, aducând lucruri inexacte în discuție și avansând multe noțiuni și multe fapte care nu s-au întâmplat. De aceea, cred că cifrele sunt cele care trebuie să vorbească mai întâi și, din câte știu, de aici pleacă doctorul Zamfir în misiunea pe care și-a asumat-o, considerând că cifrele țin loc de multe, multe cuvinte și pot să explice mai bine decât orice frazeologie adevărul și obiectivele pe care și le-a propus”, și-a început Profesorul Irinel Popescu pledoaria pentru viață, în prima emisiune dedicată transplantului de la „Academia de Sănătate”. Un prim episod, din multe ce vor urma, în care reputatul chirurg va explica, alături de adevărații specialiști din domeniu, cum e cu transplantul în România. Cine ar putea s-o facă mai bine?

Aritmetica spiritului

Prof. Irinel Popescu: La ce vă gândiți, ce acțiuni veți întreprinde în viitor așa încât Agenția să-și îndeplinească rolul, așa încât situația din transplant, considerată de toată lumea nesatisfăcătoare, în momentul de față, să revină măcar la ceea ce a fost în urmă cu nu foarte mult timp, și de aici încolo chiar să progreseze.

Dr. Radu Zamfir: Ca să ne menținem aproape de cifre, putem spune că plecăm de la un număr de 65 de donatori pe an, ceea ce e foarte puțin pentru țara noastră. Într-o discuție purtată recent cu niște omologi din Cehia, părerea lor obiectivă era că noi avem un potențial undeva pe la 400 de donatori pe an. Aceasta e cifra reală la care e posibil , în contextul legislativ actual, să ajungem. Iar acest lucru reprezintă o grijă foarte mare pentru noi, deoarece un număr mic de donatori înseamnă mortalitate pe listele de așteptare și oameni care, în așteptarea unui organ, ajung să moară din cauza unor boli terminale. Pentru început, am avut o activitate mai intensă în relația cu Ministerul Sănătății, unde am avut parte de o bună înțelegere, atât din partea Ministerului cât și în mod particular din partea doamnei ministru Sorina Pintea, pentru armonizarea plăților persoanelor coordonatoare intraspitalicești și a Key Donation Person (KDP) care sunt la nivel de spital unde se fac prelevările. Pentru ca acești oameni să fie corect retribuiți și efortul lor să fie cuantificat și răsplătit de o manieră cât se poate de obiectivă. Pentru că e un lucru cunoscut: un donator poate apărea în orice zi, în orice moment al zilei, 7 zile din 7.

Prof. Irinel Popescu: Haideți să vorbim despre rata de consimțământ a populației din România. Pentru că s-a bătut multă monedă pe această temă și cumva, din nefericire, de-a lungul timpului am constata chiar și personal că este primul lucru de care întreabă cineva. Ce să facem ca să convingem populația ca să doneze mai mult. Ori toate estimările, revenind la obsesia cifrelor, arată că această rată a fost destul de ridicată și că s-a menținut relativ constantă, ca atare nu aici era problema. Dar cum privește Agenția, deocamdată, rata de consimțământ a populației și ce credeți că s-ar putea face. Dacă e nevoie să se facă ceva în acest sens.

Dr. Radu Zamfir: Consimțământul e realizat de persoane instruite în acest scop, care au fost aceleași care sunt și în momentul de față. Probabil niște campanii susținute în media ar putea aduce o informare corectă asupra gestului de donare și ar putea face ca mai multe persoane, care puse în ipostaza de a dona, să spună da. Rata de acceptare a donării a scăzut un pic în ultimii doi ani, dar sensibil.

Spitale unde se fac transplanturi ar fi, dar donatorii nu se prea înghesuie

Prof. Irinel Popescu: Populația României a fost întodeauna favorabilă donării de organe. Sigur că unele din relatările negative mediatice au avut, poate, un anumit impact asupra acestei rate de consimțământ, dar nu major. Eu tind să cred că această rată a rămas foarte ridicată, comparativ cu media europeană. Și acum ajungem la pasul următor. Sigur, în momentul în care familia este abordată asteptăm să avem o rată de consimțământ care să fie în raport cu ciferele pe care să le avem și care să crească atunci când în mass media apar relatări favorabile despre transplant și sunt arătate rezultatele transplantului. Până acolo însă, identificarea donatorilor, delararea mortii cerebrale, procesul de selectare a acestora și, ulterior, discuția cu familia constitue niște etape în care sunt implicate aceste două persoane importante în cadrul marilor spitale, deci persoana respnsabilă de procesul de donare, acea KDP, și coordonatorul de transplant. Populația României nu este familiarizată cu aceste două persoane extrem de importante. De aceea, de câte ori se întreabă ce să facem ca populația să doneze, pentru că donarea de organe este un act de supremă generozitate care trebuie încurajat și că nu vom fi niciodată suficient de recunoscători familiilor care acceptă donarea, dar trebuie să știm că înainte de a fi abordată familia și de a se purta discuția legată de consimțământ există aceste etape care revin celor două persoane importante. Sunt toate marile spitale din România incluse în programul național de transplant, există în toate marile spitale din Romania aceste două persoane de care vorbeam si își fac ele activitatea în mod normal? Considerați că activitatea aceasta mai poate suferi îmbunătățiri?

Dr. Radu Zamfir: Sigur că da. În momentul de față avem 39 de unități unde s-a efectuat procedura de acreditare în vederea prelevării de organe și sperăm să extindem cât mai mult rețeaua. Dacă e să ne inspirăm după modelul spaniol, ei având cea mai mare rată de donare în Europa, ar trebui să batem monedă mai mult pe ideea de cultură a donatorului. Și anume pe realizarea unei comisii de transplant în fiecare spital în care se face prelevări de organe. Aceste comisii ar include KDP, coordonatorul de transplant, medicul curant și eventual un neurolog, neurochirurg, persoane care sunt în cunoștință despre noțiunea de moarte cerebrală și donare. Fiecare din aceste comisii ar putea să se întâlnească cu o frecvență lunară, iar în urma acestui fapt să fie analizate lucrurile care au dus la acea rată de donare din acel spital. Iar dacă există îmbunătățiri posibile, ele să fie expuse și discutate în această comisie. De asemenea, coordonatorul de transplant și KDP au un rol activ în identificarea donatorilor, ei pot participa la vizita în ATI a unității spitalicești respective, pentru a identifica eventualii donatori și pentru a urmări evoluția lor.

Posibilă soluție: premierea spitalelor în care se identifică potențialii donatori

Prof. Irinel Popescu: Aș mai putea spune, pentru infomarea populației, că în realitate sunt două cauze majore de moarte cerebrală, și anume traumatismul cranian sever, de cele mai multe or cu distrucție de substanță cerebrală, oricum vizibilă pe tomografia computerizata sau RMN, și accidentul hemoragic cerebral care realizează cam același lucru, distruge fizic creierul. Aceste două categorii de bolnavi, aflați în stare gravă, pe aparate, și având încă puls, tensiune, deci unele din aceste constante fiind menținute, dar fără creier, deci cu creierul în moart cerebrală, sunt cele care ar putea fi identificate precoce, pentru că ar putea fi potențiali donatori de organe. Aș menționa o categorie, cu care nu ne-am confruntat în România, care pare în creștere în alte țări, chiar în Statele Unite, este cea a consumatorilor de droguri, în special a consumatorilor de heroină, care ajung în moarte cerebrală. În urma unor intoxicații acute, fiind vorba despre niște suferințe difuze ale creierului, acolo unde nu este distrus fizic creierul sau nu vizibil pe investigațiile pe care le avem la dispoziție, dar leziunile pe care le suferă sunt ireversibile, de cele mai multe ori acești tineri devin donatori de organe. O categorie mai nou apărută, cumva în creștere, și care creștere e îngrijorătoare la rândul ei, pentru că e greu de acceptat la o populație tânără. Dar acest viciu, acest flagel al societății modene, poate să ducă la asemenea situații. Să revenim la noi în țară. Sunt 39 de spitale acreditate în vederea prelevării de organe, nici măcar toate spitalele județene nu sunt în programul național.

Dr. Radu Zamfir: Sunt câteva care sunt în afara programului sau care s-au retras.

LIVE VIDEO Simona Halep-Polona Hercog SE JOACA ACUM pentru SFERTURI!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Sănătate

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI