N-am să-i numesc medici pe cei care se află în mijlocul acestui scandal incredibil, despre asasinarea pacienţilor de la ATI din Spitalul „Sfântul Pantelimon”. Tocmai pentru a reteza din start un argument tocit de atâta folosinţă în diferite împrejurări: „dar să nu generalizăm. Nu toţi sunt la fel”.

Sigur că nu toţi sunt la fel. Acum, însă, lucruile sunt mult prea grave ca să ne pierdem în banalităţi de acest gen. Deci, nu vorbim despre doctori şi asistente. Ci de nişte cetăţeni acuzaţi de omor cu premeditare şi constituirea unui grup pentru a asasina oameni nevinovaţi, lipsiţi de apărare, care veniseră disperaţi să le ceară ajutorul.

Cel de-al doilea argument în apărarea celor două angajate ale spitalului arestate preventiv pentru această acuzaţie extrem de gravă este că noi, cei care comentăm, habar nu avem despre ce vorbim. Că medicina e grea şi trebuie carte multă. Că nici procurorii nu au habar. Nici poliţiştii de la omoruri. Desigur că nu cunoaştem medicină. Dar avem bunul simţ să îi întrebăm pe cei care se pricep. Iar să punem cap la cap evenimentele şi să cerem să ne fie explicate de pricepuţi, nu numai că ne pricepem, dar cred că oamenii din ţara asta au nevoie să ştie pe înţelesul lor ce s-a întâmplat. Pentru că nu este singurul loc în care au avut loc astfel de crime, care au fost muşamalizate.

La Sibiu, ni se semnalează că există un dosar asemănător cu cel de la „Sfântul Pantelimon”, care zace de trei ani de zile fără să se facă nimic în el. Şi la Arad avem cel puţin un caz, în care doctorul a şi spus nonşalant: „Şi ce dacă nu i-am mai administrat tratamentul? Şi aşa murea.”

Să vedem, aşa nepricepuţi în ale medicinei cum suntem, ce avem în acest dosar.

Morga mobilă

Pe 11 aprilie, când a izbucnit scandalul, am fost la spitalul respectiv. În afară de agitaţia din curte, mi-a atras atenţia un amănunt. Un camion de o construcţie specială, parcat lângă gardul instituţiei. M-am interesat ce este. Am aflat că este o morgă mobilă. Am întrebat după aceea, inclusiv pe ministrul Rafila, (există înregistrarea de la acea vreme) dacă este în practica obişnuită ca la spitalele de urgenţă, unde vin foarte mulţi oameni pe ultima sută de metri de viaţă, să existe o astfel de morgă mobilă. Mi s-a răspuns cu un categoric: Nu! Fapt confirmat şi de realitate altminteri.

La Spitalul Floreasca, cel mai mare spital de urgenţă din ţară, unde vin pe bandă rulantă cazuri la limita dintre viaţă şi moarte, nu există o astfel de morgă mobilă. În concluzia acestui prim punct. Avem o morgă mobilă, adusă lângă un spital în care, într-un singur week-end, mor foarte mulţi pacienţi la ATI. Până acum, cu toate dezbaterile şi explicaţiile date de cei care se pricep, nimeni nu a explicat cine şi de ce a adus acea morgă mobilă, fix la spitalul în care după aceea a început să se moară pe capete.

Verdictul medicului legist și explicațiile unor somități ATI

Al doilea element important din dosar. Concluziile unor pricepuţi. Al unor medici legişti. Raportul INML în acest caz este foarte clar: a existat o legătură directă de cauzaliate între moartea pacientului de 54 de ani (deocamdată numai despre acest deces este vorba în dosar, deşi în acea zi au fost 17 decese, enorm faţă de media normală) şi scăderea dozei de noradrenalină care i se administra. Cu alte cuvinte, a murit din cauză că nu i s-a mai administrat noradrenalină suficientă.

Cel de-al treilea element care este uşor de înţeles, chiar dacă nu ai cunoştinţe de medicină. O discuţie înregistrată între o asistentă medicală şi şefa ei. Asistenta îi spune şefei că doctorii le cer să scadă la o singură unitate doza de noradrenalină, deşi până atunci se administrau între 15 şi 40 de unităţi. Dar, atenţie, le cer asistentelor să nu consemneze în foaia de observaţie că s-a scăzut doza. În foaie să rămână tot cantitatea de 15 sau 40 de unităţi.

Profesori de renume în domeniul ATI, a căror probitate profesională nu poate fi pusă la îndoială, şi mă refer la profesorul Şerban Bubenek şi profesorul Dorel Săndesc au explicat clar cum se administrează această noradrenalină. Dozele de 40 de unităţi sunt unele mamut, care se dau în cazurile foarte grave şi nu pe perioade îndelungate, pentru că efectele negative pot ele omorî bolnavul. Iar doza de noradrenalină se scade brusc, nu treptat. Aşa că ne-am lămurit şi noi, cei care nu ştim medicină.

Întrebări despre doza de noradrenalină

Atunci, se naşe firesc întrebarea: dacă cele două angajate de la „Sf Pantelimon” au procedat corect, nu au administrat timp îndelungat substanţa, au scăzut-o brusc aşa cum scrie la carte, de ce le-au cerut asistentelor să nu consemneze în foaia de observaţie un act medical făcut în folosul pacientului? Percheziţia informatică în memoria injectomatelor confirmă că s-au scăzut dozele la majoritatea pacienţilor, fără însă a se consemna acest lucru în foile de observaţie.

Mai mult. Asistenta, cu de la sine putere, când s-a scăzut prima oară doza de noradrenalină pacientului de 54 de ani, a administrat cu de la sine putere, direct prin perfuzie, nu prin injectomat, doza de 40 de unităţi de noradrenalină şi pacientul nu a murit. Peste câteva zile, când din ordinul aceloraşi angajate s-a scăzut din nou doza, pacientul a murit după 55 de minute.

Anchetele

Ancheta aceasta a pornit prost de la început. La Spitalul „Sfântul Pantelimon”, imediat ce a început scandalul, au năvălit Corpul de control al Ministerului Sănătăţii, Colegiul Medicilor şi a mai fost declanşată şi o anchetă internă. Corect ar fi fost ca, existând suspiciunea de omor, câmpul infracţional să fie sigilat, izolat şi cercetat ca un loc al crimei doar de către procurori şi criminalişti. Aşa cum s-a procedat acum, la probe capitale, cum ar fi memoria injectomatelor sau foile de observaţie, au avut acces şi persoane care aveau interesul ca aceste probe să fie viciate.

De altfel, şefa de îngrijiri medicale, cea care a semnalat ceea ce se întâmplă în ATI, a cerut insistent ca biroul ei să fie sigilat şi să nu umble la el decât anchetatorii, pentru că avea acolo probe incontestabile ale crimelor petrecute la spital. Acele documente au ajuns până la urmă în mâna anchetatorilor, dar nu putem şti, deocamdată, dacă ele nu au trecut înainte şi prin alte mâini, aşa cum s-a întâmplat cu foile de observaţii şi injectomatele. Acestea sunt argumentele, considerate suficiente de către judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru a le aresta pe cele două acuzate de omor calificat pentru 30 de zile.

Dacă vor fi găsite vinovate, toţi cei care au năvălit atunci la spital, de la reprezentanţii ministerului, până la colegiul medicilor şi cei care au făcut ancheta internă şi care, toţi, în cor, au spus că nu este nimic în neregulă, sunt complici. Şi trebuie şi ei judecaţi ca atare. Pentru că altfel, nu putem alunga toţi criminalii din spitalele din România.