Justitie
Tragedia judecătorului de la Pitești impune controale psihologice la magistrați. Asta cere un fost judecător
Instanță. Sursa foto: Arhiva EVZ Adina Daria Lupea unul dintre cei mai vocali magistrați, actualmente pensionată, spune că tragedia judecătorului de la Pitești ar trebui să zgâlțâie sistemul.
Nu de alta, dar nici magistrații nu sunt super oameni și ei au nevoie de suport. Mai ales că în cazul judecătorului piteștean au existat nenumărate semne că nu este în regulă.
Solicitarea făcută de un fost judecător
“Am urmărit oarecum de aproape cazul judecătorului, fostul nostru coleg de la Pitești care și-a injectat în venă benzină. Și a murit. Pe moment, stai stupefiat și te gandești ce naiba e cu stirea asta? Apoi, a doua întrebare a mea a fost cum să nimerești singur vena și să reușești să introduci în ea ceva...de gen droguri, benzină... Înseamna că ai mai folosit seringa în acest scop și nu mereu pentru benzină. Întrebarea trei vine din subconștient. De ce? De ce trebuie curmată astfel o viață și o carieră, de ce nimeni din cei din jur, inclusiv soția, tot magistrat, nu a realizat că el era la limita suportabilului.
Omul a încercat prin multe căi să atragă atenția. Inclusiv înscriindu-se la master chef. A primit în schimb acțiuni disciplinare, în loc ca cineva din CSM să își ridice un semn de întrebare, oare îl putem salva? Există încă eliberarea/suspendarea din funcție pentru când magistratul suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător. Articolul 62, aliniat b. Dar nu, noi nu recunoaștem asa ceva. Nu recunoaștem că pe drumul imposibil de greu al meseriei de magistrat este foarte posibil ca pe acest drum să uitam de faptul că suntem oameni.
Ca putem claca, că putem ceda, pentru că nimeni nu s-a născut supraom. Ca ni se poate întuneca și nouă mintea. Că se poate să nu mai putem. Și în loc să declari aceste chestiuni ca boală profesională, să oferi celui bolnav o pensie de boală, îi faci acțiuni disciplinare care să îl excludă definitiv. Nu veți găsi mulți magistrați să recunoască că de multe ori au fost în pragul unei cedari psihice. Și mai puțini veți regăsi printre cei care au conștientizat și au apelat la un psiholog/psihiatru pentru că, nu e așa, asta îl face incompatibil cu funcția? Mersul la psiholog/psihiatru e o rușine, nu cadrează, nu există, ei sunt supraoameni.
„Am rămas tributari unui sistem de Ev mediu”
Am rămas tributari unui sistem de Ev mediu, în care pentru un magistrat care are nevoie de suport psihologic este echivalentul mersului la vrăjitoare, iar apoi arsul pe rug. Atâta suntem. Eu aș pleda fără nicio falsă pudoare să fim supuși unor astfel de controale la doi ani minim. Cu specialiști de prim top. Personal, m-am supus unui examen psihologic în 2010, ca voluntariat, pentru că unii nu se ofereau voluntari, am ieșit foarte bine. Nu mi-a fost jenă să particip într-un astfel de program. Ocazional, am fost și la psihiatru. Pentru că e prea mare răspundere pe capul tău ca să nu poți recunoaște că uneori ceea ce faci te poate înghiți. Mi se pare normal ca înainte de a face orice să fiu sigură că e bine, iar de asta nu m-am putut convinge mereu. A fost bine sau rău, nu știu, însă știu că următorii magistrați trebuie să își asume, dacă vor să fie bine, că nu este nicio rușine să apelăm la alții când noi nu mai putem. Numai așa vom învinge niște mentalități retrograde!” a scris fostul judecător pe facebook.
Recomandările noastre
