Victor Ponta intră în biroul lui Corlățean, izbind cu putere ușa masivă în urma lui.

- Titi, sună-l pe Blair și zi-i să-mi dea banii înapoi. A zis că-mi face intrarea la Obama și când colo, se- ntâlnește Băsescu cu el. Sună-l pe Renzi și zi-i că e un cazzo și să nu creadă că nu l-am văzut belind fasolele pe lângă Băsescu și Obama. Scoate din pământ, din iarbă verde o poză în care să pară că Obama nu-l bagă în seamă pe dictator sau mă rog, una nașpa când își dă ochii peste cap sau stă cu mâna-n buzunar și pare să nu vrea să dea noroc cu Traian. Cât dracu mai e AMR-ul ăla, că eu nu mai suport… Titus își luă conștiincios notițe, cu un calm imperial de ministru de externe, copleșit de îndatoririle pe care i le dicta șeful său direct dar și ușor plictisit, cu gândul la un concediu exotic. Faptul că trebuise să se alinieze declarațiilor NATO și UE în privința Ucrainei îl epuizase complet, la fel ca și pe Victor Ponta care, așa cum făcea de obicei, întârzia pe cât posibil să se exprime la adresa Rusiei până când nu se asigura că nu se poate altfel. Și nu s-a putut nicicum, așa că, de voie dar mai mult de nevoie, aruncase și el într-o doară, cu degetele încrucișate la spate, un fel de condamnare a anexării Crimeii, nu de alta dar Putin nu- l sunase să-i spună să facă altfel. Și cât așteptase el la telefon, cum tresărise ori de câte ori suna cineva cu număr ascuns, ca să constate că era doar Bădiceanu sau Mazăre praf de beți, cu chef de confesiuni și glume. La Soci, la dineul acela unde în urma fotografiilor, toată lumea îl făcuse ”chelner”, ”piccolo” și ajutor de bucătar, ba chiar și slugă, reușise să strecoare o carte de vizită unuia dintre bodyguarzii lui Putin, deși se străduise să i-o înmâneze chiar lui, însă oricât încercase să-i atragă atenția, țarul părea să nu-l fi observat. Gurile negre spun că din cauza operațiilor estetice, Putin nu-și mai poate întoarce capul fără să riște să-i cadă fața în farfurie. Televizorul din biroul lui Titi era pornit pe Antena 3, singurul post care nu agresa poporul cu imaginile de la Haga unde tiranul se întreținuse câteva momente cu Barack Obama. -Titi, pregătește un articol pentru Times, Huffington Post, CanCan sau ce vrei tu.Scrie acolo că: Băsescu s-a lovit intenționat de Obama pe când își căuta sticlele pe jos. Ba nu, mai bine pe când se ducea la bar să-și ia whiskey cu patru cuburi de gheață. Scrie și că a vărsat cu intenție conținutul pe pantofii lui Obama, că ăia oricum nu se văd în poză. Neapărat, trebuie să reiasă faptul că Obama nu știa cine e Băsescu și că a întrebat pe unul din bodyguarzi ”Who the fuck is this person, it s not Ponta”. Mai zi și că părea plictisit în cele 30 de secunde cât au stat împreună, timp în care n-au discutat nimic important, decât că Obama a acceptat scuzele bâlbâite ale lui Băsescu și l-a întrebat de mine. Ai notat? Ok. Mai e și poza aia în care Obama îl arată cu degetul, fă un fotoșop și scrie în ghilimele că ar fi zis ”You sir, are an impostor. I want to talk to Ponta, he is my dearest friend”. Ba nu, mai bine ”my best friend” și că speră să joace baschet cu mine într-o bună zi. Buuun… Acum mă duc să măresc pensiile la pârțarii ăia bătrâni. Să nu uiți să-l suni pe Blair și zi-i c-am spus eu că e un asshole. Fă ce știi și aranjează-mi o întâlnire întâmplătoare cu Victoria Nuland, Joe Biden sau Barack Obama, dacă nu, vezi în ce toane e Papa. Promite-i că dacă nu mai bagă moaca aia antipatică la poze i-o duc pe Nadia Comăneci să-i facă niște flick flackuri la Vatican. Dacă nu iese cu niciunul, încearcă să dai de Putin, aranjezi o ședință foto să-i bag pe toți în sperieți. Să se-nvețe minte! Victor Ponta ieși trântind din nou ușa, Titus mototoli hârtia pe care-și luase notițe și se-ntinse pe canapea. Nu era obișnuit să fie deranjat, mai ales după un comunicat greu. De dincolo de ușă se auziră blitzurile camerelor foto, întrebările jurnaliștilor și vocea iritată a primului ministru. ”Trebuie să chem un meșter să capitoneze ușa”, gândi Titus înainte să adoarmă…