Omenirea trece in 2008 cu o mostenire apasatoare din anul ce isi consuma ultimele zile.
Daca ne gandim putin la ce vom povesti nepotilor despre 2007, realizam ca s-au acumulat prea multe teme despre care nu ne va face placere sa ne amintim: o continuare stupida a doua razboaie fara efect impotriva terorismului in Irak si in Afganistan, un nou remake al jocului de-a v-ati ascunselea intre Osama Bin Laden si „jandarmul mondial”, masacrul de la Virginia Tech - cel mai sangeros atac armat din istoria Americii, tensiunea exploziva din Orientul Mijlociu dupa ce gruparea Hamas a preluat controlul asupra Fasiei Gaza, un maxim istoric al pretului petrolului, trecut milimetric pe langa pragul de 100 de dolari barilul. Pe ultima turnanta a cursei galopante din acest an, bilantul nefast a fost prelungit cu asasinarea liderei opozitiei pakistaneze, Benazir Bhutto.
Dar lumea a avut si momente mai bune. Ne vom aminti de 2007 si pentru ca a fost anul extinderii UE, in care s-a gasit un loc si pentru Romania, anul in care, in sfarsit, a dat Dumnezeu sa primeasca si Martin Scorsese Oscarul. Ne vom aminti sigur de 2007 pentru schimbul de stafeta dintre Chirac-Sarkozy si Blair-Brown, dar si pentru venirea pe lume a mult-ravnitului iPhone.
Dincolo de toate astea, la doi pasi de 2008, ne putem imagina ce ne asteapta? In mod evident, omenirea nu si-a terminat temele grele. Trecem intr-un nou an cu o agenda plina de probleme complexe, la care putem adauga din condei, fara sa mai cotrobaim prin arhive, dosarul nuclear iranian, problema tot mai stringenta a incalzirii globale, raportul fragil dintre dolar si euro, tensiunea dintre SUA si Rusia.
Stim deja ca George Bush nu va mai fi cel mai important om de pe planeta, asa ca dati-mi voie sa consider, un pic malitios, ca 2008 va fi, din oficiu, un an mai bun decat cel de care ne despartim.
Poate ca 2008 nu va fi anul in care va fi descoperit leacul cancerului sau vaccinul care sa vina de hac virusului HIV. Si daca nicio inventie nu va revolutiona lumea in care traim, si daca saracia nu se va restrange la nivel global, un razboi mai putin tot ar fi de-ajuns pentru a ne declara multumiti.
In calitate de pamanteni, oameni liberi si sclavi, agitati si plafonati, fericiti si neimpacati, bogati si ruinati, alergand cu disperare dupa inavutire sau mantuire, ce ne-am putea dori mai mult decat sa incercam sa ne mai si suportam, nu doar sa ne omoram prosteste intre noi?
Recomandările noastre
