Nu știu cum au făcut Vlad Voiculescu, Raed Arafat și oamenii din subordinea lui Nicușor Dan că au reușit să scape o lingură de rahat în butoiul cu miere pe care Florin Cîțu tocmai se pregătea să-l împartă cu românii ajunși la capătul răbdării.

Toată truda oamenilor rămași fideli premierului depusă în ultimele două săptămâni s-a dus pe apa Sâmbetei, când presa a surprins evacuarea pacienților de la Spitalul Foișor.

Efectul politic imediat a fost că, după o pauză de 9 zile, Guvernul Cîțu a avut din nou protestatari în stradă care îi cereau demisia/demiterea. Sigur, țintele huiduielilor sunt Vlad Voiculescu și Raed Arafat, dar oricine își poate da seama, chiar și consilierii premierului, că odată demiși cei doi, întreaga Coaliție se poate destrăma.

 Așteptând Ziua Copilului

Hai să vedem cum s-a ajuns aici.

Imediat după ce s-a instaurat măsura restrictivă de închidere a magazinelor la ora 18.00, în weekend, în București și în marile orașe din țară au început mitinguri de protest. Denigrate ca fiind instrumentate politic sau că sunt înțesate de huligani, mitingurile aveau un potențial mare de răzvrătire în masă împotriva conducerii țării.

Nu suntem singurii care știm asta, dovadă tăcerea președintelui Klaus Iohannis, altădată susținător vocal al măsurilor restrictive, sau faptul că, peste noapte, ne-am trezit cu un nou Cîțu, maleabil, dornic de redeschidere a cârciumilor, teatrelor, hotelurilor și sălilor de concerte.

Mesajul – genial, din punctul de vedere al comunicării pe timp de criză – care a potolit strada a fost cel legat de 1 iunie, ca moment în care se vor ridica restricțiile.

Se oferea un orizont de așteptare, un liman, după 13-14 luni de navigare fără să vedem țărmul. Termenul ales e perfect, nici prea îndepărtat, ca să producă noi disperări, nici prea apropiat, ca să apară rapid noi tensiuni.

Este el, însă, un termen realist? Probabil că nu, pentru că e legat de vaccinarea a milioane de români, un target mult prea optimist, dar care aruncă responsabilitatea, în caz de eșec, pe umerii celor două instituții care împart conducerea operațiunii, prin colonelul Valeriu Gheorghiță și secretarul de stat Andrei Baciu. Ministerele Apărării și Sănătății, primul condus de Nicolae Ciucă ( considerat de mulți drept succesor la Palatul Victoria, dacă își rupe Cîțu gâtul) și, al doilea, condus de Vlad Voiculescu, USR-PLUS fiind adversari declarați ai relaxării pe repede înainte propusă de premier.

Șoc și groază

În timp ce oamenii premierului au început jocul de-a relaxarea, organizând mese rotunde cu actori, hangii, ospătari, cântăreți sau gazde de pensiuni, au apărut și alte concesii, toate menite să detensioneze situația: avem voie să ne plimbăm cu lumânările aprinse în noaptea de Paște sau avem două ore în plus să cumpărăm merlucius congelat fără cap, ca să celebrăm dezlegarea la pește din Duminica Floriilor!

Incidentul de la Spitalul Foișor a apărut exact când toată țara părea prinsă-n jocul de-a-relaxarea.

Imaginile cu pacienții mutați la adăpostul întunericului șochează și produc indignare. Nici nu ai cum să reacționezi altfel la felul în care erau tratați oamenii ăia.

Explicațiile privind necesitatea eliberării de paturi cu oxigen nu au importanță, pentru că nu grija pentru bolnavii de COVID era în discuție, ci lipsa de empatie pentru ceilalți!

Mișcarea a produs un mesaj schizoid: din același Guvern, unii discută despre cum vom sta în chiloți pe plajă de 1 mai, iar alții iau decizii de evacuare a populației, ca și cum bătălia cu armatele virusului este încă în toi!

 Efecte politice imediate

Toți și-au dat seama că iar e groasă.

De data asta, Cîțu e mut, nu mai scoți de la el o vorbă. Președintele pare că și-a concediat și ultimul consilier pe comunicare, dar lupta e preluată de eșalonul al doilea.

Se cere de către lideri liberali demisia lui Vlad Voiculescu, deși pare clar că o asemenea presiune duce la deteriorarea iremediabilă a relațiilor din Coaliție. Sâmbătă a fost din nou miting în București și oamenii din stradă nu par satisfăcuți de explicația că de vină sunt un director de ASSMB, uitat de Nicușor Dan pe funcție de pe vremea Gabrielei Firea, și un șef de spital care se opune ordinului de trasformare.

Ce se poate întâmpla în continuare?

Poate furia se stinge. Se întâmplă des la noi, a dispărut indignarea după incidente mai grave, ca Piatra Neamț sau Matei Balș. Atunci ne întoarcem la negocierea condițiilor de plimbare noaptea cu candele aprinse și ne vedem de treabă.

Nicușor Dan îi ”execută” pe cei doi directori păstrați aiurea în echipă și toată lumea e fericită că a identificat ”vinovații”, declarând încă o dată că ”ciuma roșie” e nocivă.

Se presează dinspre PNL pentru demisia lui Voiculescu, rezultatele posibile fiind două: își dă omul demisia, e înlocuit de USR-PLUS, dar astfel influența PNL în Guvern crește, sau, useriștii țin de ministrul lor cu dinții și se rupe Coaliția. Cu o schimbare a structurii politice, PNL ar trebui să meargă în Parlament, pentru validare. Nu pot cere votul Opoziției cu Florin Cîțu în frunte, așa că, probabil, se va apela la charisma cazonă a generalului în rezervă Ciucă. E posibil, dar, vorba bancului, puțin probabil, pentru că președintele pare să fie încă adeptul ”dreptei unite” care să îi asigure la Cotroceni un succesor pe placul său.

Își dă premierul demisia, cam după Paște, și se face un nou Guvern, doar ca să se câștige timp și să se uite de termenul de 1 iunie. Ăsta e un scenariu vehiculat, dar nu văd de ce ar face-o atunci, când, burțile pline ale românilor amorțesc sentimentul de răzvrătire, dar nebănuite sunt căile pandemiei.

 Primul banc românesc despre relaxare!

PS: După discuțiile despre relaxare, a apărut și primul banc despre cum va fi la restaurant în vara asta, diminutivele fiind proba autenticității:

-Ce vă aduc? Întreabă chelnerul.

-O ciorbiță de văcuță.

-Cu tot ce trebuie?

-Da.

-Bun așa, cu smântânică, ardei și antigen!