Relațiile celor două țări au cunoscut un puseu de tensiune în noiembrie 2015, când Turcia a doborât un avion rusesc care aparent îi violase spațiul aerian, pentru a ajunge în pragul unei rupturi atunci când Putin a acuzat Turcia că face tranzacții cu petrol cu ISIS. Spre deosebire de liderii europeni, Putin și-a acompaniat vorbele și cu forța economică, adoptând un embargou turistic și comercial care l-a forțat, într-un final, pe Erdogan să-și ceară scuze.

Apoi, o parte dintre inamicii interni ai lui Erdogan au încercat o lovitură de stat contra lui. În timp ce evenimentele acelei nopți se derulau, cu liderii occidentali așteptând tăcuți să vadă ce se va întâmpla, Putin a fost cel care i-a trimis lui Erdogan un mesaj de sprijin. Într-o cotitură radicală în politica externă a țării sale, conducătorul turc, recunoscător, a decis să lege o relație nouă și strânsă cu Moscova. În următorii doi ani și jumătate Erdogan și Putin s-au întâlnit de 12 ori. Comerțul și turismul dintre Rusia și Turcia au crescut rapid. Cu ajutorul unor proiecte de vitrină precum gazoductul TurkStream, menit a transporta gaze naturale rusești în Turcia,  sau Akkuyu, care ar trebui să devină prima centrală nucleară a Turciei, Moscova și Ankara au trecut practic peste noapte de la rivalitate la prietenie. Erdogan își găsise în sfârșit un partener care nu punea întrebări sâcâitoare despre drepturile omului, stat de drept și libertatea presei.

Siria a jucat un rol important în această relație nouă. Rusia a umplut vidul lăsat de decizia SUA de a se retrage din Siria. Turcia, simțindu-se amenințată, a cerut rachete Patriot de la SUA, însă a fost refuzată cu consecvență. Ankara a început să se simtă izolată de către Vest.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE