Au venit din Israel, Rusia, America, Marea Britanie şi Peru, fragili şi încotoşmănaţi pentru a face faţă iernii poloneze.

Pentru mulţi din ei va fi ultima vizită şi mesajul lor este urgent. Peste 200 de supravieţuitori de la Auschwitz s-au adunat lângă "Poarta morţii" la ora 15.30 ieri, pentru a comemora eliberarea lagărului de către Armata Roşie, cu 75 de ani în urmă. Li s-au alăturat reprezentanţi naţionali, inclusiv ducesa de Cornwall, preşedinţii Germaniei şi Israelului şi zeci de lideri politici şi religioşi.

Supravieţuitorii, mulţi din ei conştienţi că nu le-a mai rămas mult timp pentru a depune mărturie, au urcat pe podium şi şi-au îndemnat auditoriul să înveţe din experienţa răului de care este capabilă omenirea şi să ia măsuri pentru ca nimic de acest fel să nu se mai întâmple vreodată.

Una din aceştia, Jeanette Spiegel de 96 de ani avea 20 de ani când a fost dusă în complexul din Polonia ocupată de germani, unde a rămas nouă luni. Astăzi ea trăieşte în New York şi se teme de amplificarea violenţei antisemite. "Eu cred că ei aleg evreii pentru că noi suntem o minoritate atât de restrânsă", a spus ea, luptându-se să-şi reţină lacrimile. "Tinerii ar trebui să înţeleagă că nimic nu este garantat, că se pot întâmpla lucruri groaznice şi trebuie să fie foarte atenţi. Şi ca, Doamne fereşte, ceea ce s-a întâmplat poporului evreu să nu se mai repete niciodată".

Alţii au avertizat că ura se poate infiltra treptat. "Ne-ar plăcea ca următoarea generaţie să ştie prin ce am trecut noi şi asta nu ar trebui să se mai întâmple niciodată", a spus David Marks, de 91 de ani, iar vocea i s-a frânt. El a pierdut 35 de rude care au fost transportate la Auschwitz din satul lor din România. "Un dictator nu apare de pe o zi pe alta", a spus el, adăugând că asta se întâmplă cu "micro-paşi".

"Dacă nu suntem atenţi, într-o zi vă veţi trezi că este prea târziu".

Mulţi din supravieţuitori au purtat benzi în albastru-şi-alb la pălării şi eşarfe, amintind de uniformele pe care au fost siliţi să le poarte în lagăr. S-au aşezat în faţa auditoriului, în faţa porţii din cărămidă roşie unde victimele naziştilor erau aduse cu trenuri din toată Europa.

Preşedintele Poloniei, Duda, a descris genocidul comis de Germania nazistă ca o crimă fără echivalent în istorie. "Ne plecăm capetele în faţa supravieţuitorilor", a spus el. "Ura, şovinismul, naţionalismul, rasismul, antisemitismul au atins apogeul lor macabru prin distrugerea metodică, industrializată a vieţilor umane".

Ronald Lauder, preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, a cerut auditoriului să-şi amintească de cei 1,5 milioane de copii ucişi în Holocaust, adăugând: "Ce ar fi putut crea ei pentru noi, ce simfonii, ce fel de noi tehnologii? Ce inovaţii medicale am pierdut noi, de la aceste suflete pierdute?"

La sfârşitul ceremoniei, demnitarii şi supravieţuitorii au străbătut aproape jumătate de milă de-a lungul liniei ferate, pentru a aprinde lumânări la principalul monument de acolo. Un cantor care este nepotul unui supravieţuitor a rostit rugăciunea evreiască de doliu Kaddish.

Cel puţin 1,3 milioane de oameni au fost deportaţi la Auschwitz între 1940 şi 1945. Din aceştia, cel puţin 1,1 milioane au fost ucişi, majoritatea evrei. Printre ceilalţi s-au numărat polonezi, ţigani, homosexuali şi Martori ai lui Iehova. Din august 1944 până la mijlocul lunii ianuarie 1945, naziştii au transferat aproape 65.000 de prizonieri de la Auschwitz şi au început să distrugă dovezile crimelor lor.

La mijlocul lunii ianuarie 1945, când Armata Roşie avansase la 44 mile de lagăr, a început evacuarea finală a deţinuţilor. În săptămânile dinaintea eliberării, 56.000 de prizonieri au fost scoşi din Auschwitz şi lagărele sale subordonate, în coloane deseori calificate drept "marşuri ale morţii" din cauză că atât de mulţi sucombau epuizării şi frigului sau erau împuşcaţi de gărzile germane.

În 26 ianuarie, SS a detonat ultima dintre camerele de gazare. A doua zi, Armata Roşie a pătruns în zonă, înfruntând rezistenţa germanilor în retragere. Mai mult de 230 de soldaţi sovietici au murit la eliberarea lagărului. Aproximativ 7.000 de prizonieri au trăit să vadă eliberarea Auschwitzului plus 500 din lagărele subordonate.

Ceremonia desfăşurată luni la Auschwitz a fost una din cele aproximativ 10.000 de comemorări din lumea întreagă, inclusiv ceremonia de la Westminster la care au participat ducele şi ducesa de Cambridge.

Prinţul William a citit un fragment dintr-o scrisoare semnată de un prieten al prinţesei Alice, stră-străbunica lui şi mama ducelui de Edinburgh. Prinţul a descris cum a ascuns Alice o mamă evreică pe nume Rachel Cohen şi pe fiica ei în locuinţa ei din Atena "în pofida pericolului implicat. Membrii familiei Cohen au plecat din reşedinţă la trei săptămâni după eliberare, conştienţi că generozitatea şi bravura prinţesei îi salvaseră de nazişti."

El a adăugat că Evy Cohen, stră-străbunica lui Rachel, a spus: "Familia mea nu ar fi existat fără actul de curaj al prinţesei Alice".

La eveniment a participat şi premierul britanic şi Arek Hersh, supravieţuitor al Auschwitzului care a fost unul din "copiii de la Windermere" duşi în Lake District după Holocaust.

La ceremonia de aprindere a lumânărilor au fost invitaţi şi supravieţuitori ai genocidelor din Bosnia, Rwanda şi Darfur.

Articol de Mark Bridge, David Crossland şi Harry Shukman - Traducere RADOR