Cotidianul american The New York Times se ocupă de cazul Navalnâi cu un singur scop real, de a-l face pe Trump responsabil că închide ochii în fața derapajelor lui Putin.

Este de acum stabilit și confirmat de laboratoarele din Germania, Franța și Suedia faptul că Aleksei Navalnîi a fost otrăvit cu Noviciok, o substanță paralizantă produsă în Uniunea Sovietică. Puternica otravă a fost folosită în cel puțin una dintre tentativele de asasinat împotriva unor adversari ai regimului rus și, de această dată, ea fost folosită împotriva unul lider al opoziției din țară, care se declara hotărât să dezvăluie corupția și să înfrunte Kremlinul. Acest lucru cere o serioasă ripostă.

În fața zidului ridicat de Kremlin, multe întrebări rămân fără răspuns și sunt pe cale să rămână așa. Principala întrebare este dacă președintele Vladimir Putin a ordonat sau a aprobat tentativa de asasinat. Mai apoi, se pune problema că, o dată în plus, victima a supraviețuit tentativei și că agentul paralizant a fost identificat. În momentul respectiv, Navalnîi se întorcea acasă la Moscova din Siberia. Oare asasinii săi doreau ca el să moară pe drum, așa cum rezultă din momentul tentativei, și au vrut să ascundă motivul? Sau intenția lor a fost aceea de a lansa un dur avertisment menit să demonstreze  ceea ce li se poate întâmpla celor care înfruntă Kremlinul?

S-ar putea ca, în mare parte, Navalnîi să fi supraviețuit din cauza grabei pilotului de a ateriza și de a-l trimite la spital. Ulterior, guvernul a permis transportarea lui în Germania în vederea continuării tratamentului. De îndată ce au aflat de cele întâmplate, colegii lui Navalnîi au făcut imediat tot ce au putut ca să trimită  probe de la hotelul din Siberia în Germania, unde au fost descoperite urme de noviciok pe o sticlă cu apă.

Oricare ar fi povestea, condamnabila postură a guvernului rus ca îndurerată victimă a unor nedrepte suspiciuni nu face decât să accentueze nevoia de a cere un răspuns din partea Kremlinului. Putin știe ce s-a întâmplat, sau poate afla, iar dacă el continuă să se ascundă în spatele unor negări aiuristice și a unor acuzații ridicole, nu face decât să întărească suspiciunea că a fost vorba despre un act deliberat, ordonat de stat. El dispunea de cele mai bune motive, mijloace și ocazii.

Chiar dacă a fost vorba despre o operațiune ordonată de la un nivel inferior, tentativa de asasinat la adresa lui Navalnîi deschide noi pespective. S-ar putea ca asasinatele în funcție de gravitatea faptelor să pară un gest necugetat, dar e greu ca atentatele la adresa a doi agenți ruși dubli din Anglia, Serghei Skripal și Aleksandr Litvinenko, prin gaze paralizante sau prin radiații, să poată fi depășite prin claritatea lor.

Numai că Navalnîi nu era un fost spion. Era de departe cel mai la vedere și cel mai cunoscut adversar politic al lui Putin. Dezvăluirile sale pe tema corupției la nivel oficial – cel mai faimos caz fiind dezvăluirea extravagantelor proprietăți deținute de fostul președinte Dmitri Medvedev – au fost credibile și pe larg difuzate și detaliate. Cei care au încercat să-l omoare trebuiau să știe – dar fără să le pese -  că atentatul ar putea fi considerat doar o tentativă de a reduce la tăcere o voce politică puternică și eficace.

Probabil Putin crede că Occidentul nu prea mai are multe lucruri pe care să nu le fi făcut deja prin sancțiuni. Din motive care rămân unul dintre cele mai mari mistere ale administrației sale, președintele Trump a închis în general ochii în fața ‘derapajelor’ lui Putin, indiferent dacă a fost vorba despre amestecul său în alegerile americane, de anexarea Crimeii sau de tentativele de otrăvire a opozanților.

Cel mai sigur semn al indignării europene ar fi suspendarea proiectului (petrolier) Nord Stream 2 – o conductă de gaze din Rusia până în Germania pe sub Marea Baltică. Dar proiectul este aproape finalizat, iar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, ezită să ia o decizie care ar fi costisitoare pentru Europa și care ar însemna un pas înapoi în fața amenințărilor Administrației Trump, cel care a cerut suspendarea proiectului legat de conductă.

Și totuși, intenția lui Putin de a-și petrece restul vieții la cârma Rusiei manifestând cel mai mare dispreț față de drepturile omului și față de statul de drept obligă Europa să-l tragă la răspundere pentru că a asasinat sau a încercat să asasineze orice persoană care, în opinia sa, îi provoacă necazuri. Un stat gata să apeleze la arme chimice interzise împotriva propriilor cetățeni reprezintă totodată un pericol și o amenințare pentru restul lumii, iar asta trebuie să i se spună clar și fără echivoc atât lui Putin, cât și conspiratorilor săi.

https://www.nytimes.com/2020/09/22/opinion/vladimir-putin-navalny-poisoning.html 

Traducerea:Rador