Luni, Curtea Supremă a Poloniei a confirmat victoria cu o mică diferență de procente a președintelui Andrzej Duda în alegerile prezidențiale de luna trecută, actuala cursă electorală fiind cea mai strânsă de după căderea comunismului din 1989. Decizia îi oferă astfel șansa partidului conservator Lege și Dreptate de a rămâne la putere.

Mii de susținători ai candidatului opoziției și o serie de organizații pentru drepturile omului au depus o contestație la cea mai înaltă instanță a țării, cerând o reevaluare a alegerilor după ce dl Duda l-a depășit pe Rafal Trzaskowski, candidat al opoziției și primarul liberal al Varșoviei. În urma scrutinului desfășurat pe la mijlocul lunii iulie, Duda și-a asigurat 51,03% din voturi, în timp ce Trzaskowski a obținut un procent de 48,97%.

Adversarii lui Duda au semnalat numeroase nereguli în timpul campaniei și pe parcursul alegerilor, inclusiv faptul că votarea a avut loc în pofida pandemiei coronavirusului, a accesului limitat la vot al polonezilor din străinătate și a rolului pe care presa publică și oficiali ai guvernului l-au jucat  în timpul campaniei.

Decizia instanței nu a surprins, date fiind marile schimbări intervenite în sistemul juridic al țării grație partidului de guvernământ, decizii care au atras multe critici din partea Uniunii Europene și a organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, precum și din partea opoziției și a unor juriști din Polonia.

De zeci de ani, judecătorii polonezi sunt selectați de un consiliu independent, dar, potrivit unei legi semnate de Duda în 2017, președintelui i se acordă mai multe atribuții directe legate de activitatea Curții Supreme.

Joanna Lemanska, cea care conduce departamentul Curții Supreme care a validat alegerile – și care a fost numită de Duda – s-a ținut departe de tot acest proces, dar criticii spun că distanțarea sa nu este suficientă ca să excludă eventualitatea unei părtiniri.

“Nu m-am întrebat niciodată care va fi decizia“, a declarat Michal Wawryliewicz, avocat din partea Inițiativei Instanțelor Libere și a Comitetului pentru Apărarea Justiției.  “Aici nu e vorba despre o instanță independentă, ci despre un tribunal de partid“.

Wawryliewicz a subliniat că, potrivit verdictului instanței, majoritatea plângerilor depuse nu au întrunit criteriile legale, dar ele nici măcar nu au fost examinate în funcție de importanța lor . “Pe data de 22 septembrie, Curtea Europeană de Justiție va hotărî dacă acest comitet al Curții Supreme respectă criteriile unei instanțe oficiale, iar asta va răspunde multora dintre întrebările noastre”.

Dat fiind procentul care a hotărât înfrângerea, aproape o jumătate de milion de susținători ai lui Trzaskowski, care au depus contestații după alegeri, au afirmat că demersul lor nu vizează at\t schimbarea rezultatului, ci pune în mod public în discuție validitatea votului și demonstrează astfel că alegerile au fost incorecte.

“Alegerile nu au fost echitabile, nu au întrunit standardele democratice și au fost necinstite“, a declarat în urma alegerilor Borys Budka, liderul principalului partid de opoziție, Platforma Civică.  “Din acest motiv, cerem invalidarea lor“.

Majoritatea problemelor legate de alegeri au fost semnalate de alegătorii din străinătate, unde s-ar putea ca un număr-record de 520.000 de voturi să fi rămas nenumărate.

Potrivit ziarului Gazeta Wyborcza,, în Marea Britanie, peste 30000 de voturi – respectiv, 16,6% din totalul alegătorilor polonezi înregistrați în această țară, ar fi fost date dispărute. Cezary Tomvzyk, șeful campaniei electorale a lui Trzaskowski, a spus că a primit din Polonia vești legate de faptul că unele voturi nu au fost corect ștampilate – condiția obligatorie în vederea validării lor.

Duminică, Aleksander Stepkowski, purtătorul de cuvânt al Curții Supreme, a anunțat că instanța a examinat toate plângerile și a constatat că numai 93 dintre cele 5.847 de contestații depuse au fost îndreptățite, acest număr fiind insuficient ca să poată modifica rezultatul total ale alegerilor.

Instanța a adăugat că plângerile depuse de comitetul campaniei electorale a lui Trzaskowski nu au oferit probe suficiente în sprijinul acuzațiilor.

Articol de Monika Pronczuk în colaborare cu Anatol Magdziarz