„Ar trebui să avem grijă. Premierul s-a vindecat de Covid-19 doar pentru a fi lovit de un nou beteșug: moralitatea.

A nu redeschide școlile luna următoare, spune Boris Johnson, ar fi „intolerabil social, nesustenabil economic și nejustificabil moral”. Răul pricinuit perspectivelor și sănătății mintale ale copiilor ar fi „cu mult mai dăunător” decât oricare risc legat de virus. „Avem o datorie morală” de a acționa.

Când un politician optează să se refugieze în moralitate noi trebuie să ne aruncăm la pământ pentru a ne pune la adăpost. Dacă el afirmă acum că o politică urmată tot de el obsesiv în ultimele patru luni e dăunătoare pentru perspectivele și sănătatea mintală ale copiilor, acea politică a fost proastă. Cel mai amplu studiu de până acum arată că doar 0,8% dintre cei spitalizați cu Covid-19 au avut sub 19 ani. Dacă personalul sau rudele mai în vârstă au nevoie de protecție, aceasta e o chestiune distinctă de închiderea școlilor. Alte țări au calculat același risc și s-au gândit să-l reducă la minim printr-o redeschidere prudentă a școlilor mai curând, de pe urma căreia au beneficiat și părinții angajați.

Și, în plus, ce altceva a mai fost „moral” la celelalte politici privind coronavirusul ale lui Johnson, cum ar fi mutarea a mii de bătrâni bolnavi din spitalele NHS [sistemul public de sănătate – n.trad.] pentru a-i infecta pe alții și a muri în aziluri? Ce e moral în a speria victimele infarctelor pentru a nu mai veni la unitățile de urgență? Sau în a amâna tratamentul pacienților cu cancer, fapt care ar putea duce la un exces de 35.000 de decese evitabile? Ce a fost moral în legătură cu refuzul de a le oferi autorităților locale datele necesare pentru a-și gestiona propriile servicii de testare și monitorizare, despre care Johnson se lăuda că „n-au pereche pe plan mondial”, dar pe care a eșuat atât de flagrant să le asigure?

Apărarea lui Johnson în privința proastei sale gestiuni a crizei a fost întotdeauna faptul că „am fost mereu ghidați de sfatul experților, în fiecare etapă a răspunsului nostru”, după cum s-a exprimat purtătorul de cuvânt al guvernului său. Johnson poate acum să-și acuze proprii responsabili științifici de timiditate ori indecizie – responsabilul sanitar pentru Anglia, Chris Whitty, a declarat acum 10 zile că relaxarea carantinei a fost probabil împinsă până la limita ei maximă. Dar el le-a acceptat sfatul. Pediatrului șef al Marii Britanii, Sir Russell Viner, i s-a lăsat în seamă să reducă la minim riscul redeschiderii școlilor. Îi acuză Johnson pe Whitty și ceilalți de imoralitate?

Acest virus a trecut demult de primul său vârf, dar NHS este și acum în haos. Spitalele lui se golesc. Acum tratează doar 700 de pacienți cu Covid-19 pe zi, față de 17.000 în aprilie, în vreme ce 10 milioane de pacienți excluși ar putea rămâne pe listele de așteptare până la Crăciun. Până și rata nestatornică a infectării e doar o fracțiune minusculă a vârfului din aprilie. A vorbi despre un al doilea val la fel de rău ca primul e un caz flagrant de diseminare a panicii.

Johnson are dreptate să afirme primatul coeziunii sociale și sustenabilității economice în chestiunile de politică publică, numai că treaba lui era să se gândească la ele încă de la început. Iar morala n-ar trebui să și-o amestece aici”, scrie The Guardian.