Atenţie investitori: François Hollande este gata să ducă Franţa într-o direcţie greşită, mai repede decât v-aţi temut, scrie publicaţia "The Economist".
Potrivit "The Economist", preşedintele francez deţine mai multă putere decât oricare alt lider european. Iar după al doilea tur al parlamentarelor din 17 iunie, are, pe hârtie, mai multă putere decât orice alt preşedinte din istoria Celei de-a Cincea Republici. Partidul Socialist controlează acum cele două Camere ale legislativului, toate regiunile Franţei, cu excepţia uneia, oraşele mari şi localităţile. Întrebarea care se pune este: ce are de-a face acest om modest şi studios cu o astfel de putere politică?, scrie publicaţia. Dl Hollande a petrecut un an în campanie, mai întâi pentru a obţine nominalizarea partidului său, apoi pentru alagerile prezidenţiale, iar în final pentru alegerile legislative. Abia acum începe să guverneze. A fost primit cu căldură în Uniunea Europeană. Susţinătorii săi spun că este mult mai moderat şi pro-european decât majoritatea celor din partidul său. Aceştia se bazează pe angajamentul său de a reduce deficitul bugetar până la 3% din PIB în 2013. În plus, au fost impresionaţi de conexiunile sale cu social-democraţii scandinavi şi germani, dar şi de căldura cu care au fost întâmpinate măsurile sale de creştere economică, propuse în contrapondere la planul de austeritate german. "Pactul pentru creştere în Europa", proiectul său în valoare de 120 de miliarde de euro, care constă în emisiunea de obligaţiuni pe proiect, acordarea de fonduri sporite BEI şi realocarea banilor europeni beneficiază deja de sprijinul Spaniei şi Italiei. Cu toate astea, cei care sperau că preşedintele francez va renunţa la promisiunile care au scandalizat, din timpul campaniei, au ajuns să fie dezamagiţi, subliniază "The Economist". Dl Hollande poate trece drept un moderat prin prisma standardelor Partidului Socialist Francez, dar asta se datorează faptului că partidul său este inflexibil. În Germania şi statele scandinave partidele de centru stânga împart o dorinţă pentru egalitate şi bunăstare socială. Dar, de asemenea, ele sunt de acord şi cu beneficiile competiţiei şi ale politicilor economice liberale: politici pe care preşedintele francez şi susţinătorii săi le dezaprobă vehement.
Din acest motiv, dl Hollande va începe prin a reduce vârsta de pensionare pentru unii angajaţi, la 60 de ani, şi să crească până la 75% impozitele pe veniturile foarte mari, să taxeze suplimentar averile, moştenirile şi dividendele, să crească salariul minim pe economie şi să îngreuneze procedurile de concediere. În loc să ia măsuri pentru reducerea aparatului de stat, care înghite 56% din PIB (cel mai înalt prag din Europa), a dat de înţeles că rândurile funcţionarilor publici se vor îngroşa. Cu alte cuvinte, domnul Hollande a ales să se pună de-a curmezişul schimbărilor pozitive, puţine câte sunt, din resÂtul Uniunii. Ceea ce va dăuna serios competitivităţii Franţei, în condiţiile în care deficitul comercial al ţării ia proporţii pe zi ce trece. Iar mediul de business nu va avea decât de suferit.
François vs realitatea din 2012
Ne puteți urmări și pe Google News
Franţa este o ţară bogată. Dar este mult mai vulnerabilă acum decât în 1981, când predecesorul socialist al lui Hollande, François Mitterrand, a încercat, dar a dat greş, să implementeze o formă de socialism în această ţară. Datoria publică a ţării a ajuns la 90% din PIB, faţă de 20%, cât înregistra în anii '80. Franţa a fost deja retrogradată de una dintre agenţiile de rating, iar în pieţe este încadrată mai degrabă în categoria Greciei şi a Spaniei decât în cea a Germaniei sau a Austriei. Percepţie firească, atâta timp cât domnul Hollande s-a alăturat nestingherit Spaniei şi Italiei în corul celor care cer Germaniei să crediteze necondiţionat zona euro, distanţându-se astfel, probabil, de Angela Merkel. În final, dl Hollande va ajunge să dea piept cu realitatea, aşa cum a făcut şi Mitterand. O Franţă mai slăbită nu are ca alternativă decât să fie de acord cu reformele structurale şi să liberalizeze economia. Hollande nu va avea la dispoziţie doi ani, cât i-au trebuit lui Mitterrand să schimbe direcţia Între timp, un puternic preşedinte Hollande ar putea distruge Franţa.
Recomandările noastre
