Țestul - „cuptorul cu microunde” al țăranului român. Tradiția, magia și rezultatul acestui străvechi aparat de gătit.

Copilărind în Oltenia, țestul a fost o realitate a copilăriei mele chiar dacă în acel moment, măcar auzisem de cuptorul cu microunde.

Țestul - vechi de peste 1900 de ani. Pâinea atestată pe meleagurile sudice ale României din Antichitate

Țestul are o origine străveche. Cel mai vechi a fost descoperit lângă cimitirul satului Fărcașul de Jos, Comuna Fărcașele, județul Olt, pe malul Oltului (la circa 10 km de Caracal). Am fost des la Fărcașele și acolo am văzut că erau din belșug elementele de bază ale țestului: argila („pământ galbin”) mai ales.

Pâinea este atestată în spațiul românesc din secolul V î.Hr., în vremea lui Xenofon până în secolul V d.Hr., în mențiunile bizantinului Priscus din Panion. La mijlocul perioadei, în secolul I.d.Hr., Plinius cel Bătrân menționa în Naturalis Historia, „pâinea de mei”.

Țestul - magia și femeia. Cum se face acest „strămoș” al cuptorului cu microunde

Țestul se bazează pe valorificarea termodinamicii. Este construit numai de femei (femeia naște, dă viață), prin invocarea unor divinități pre-creștine, „ropotinii”. Țestul se face de către femei care în grupuri de 3 sau 5 (numere lui Pitagora) merg la „cariere”, adică locuri sub boturi de deal unde e pământ argilos. Ele adună acest pământ și îl amestecă cu balegă de cal proaspătă care acționează ca liant.

Pământul udat se amestecă jucat în picioarele goale de către femei. Pământul modelat astfel, se așează pe o formă conică (clopot-pahar campaniform, formă databilă în neolitic-cultura kurganelor, câmpurilor de urme). După ce s-a uscat, prin ardere (ceramică manuală arsă in situ), poate fi folosit. Practic, gospodinele pun în gospodăria lor lespezi din piatră de râu, chiar cărămidă în ultimul secol. Nu există liant-mortar între ele. Se face focul pe această platformă. Se așează țestul peste lespede, ridicat și se aprinde focul. Când acesta a devenit „spuză”, adică cenunșă arzând, spuza se ia cu vătraiul și pe lespede se așează (în Oltenia eu așa am văzut) frunze de nuc verzi.

Pe ele se pune mâinea dospită cu aluat. Toamna se face pâine cu aluat compus din cocă și vin stors din struguri, Pâinea, dacă e post, se unge cu bulion de roșii. Dacă e de dulce (câșlegi) se unge cu gălbenuș de ou. Gospodinele frământă la icoană în postavă și se închină. Pâinea se modelează cu furculița impregnată în coca moale. Se lasă țestul încins, apoi pâinea se coace pe principiul vaselor comunicante. Căldura remanentă în pereții de lut ars ai țestului se transferă asupra pâinii care se coace încet și se rumenește.

Meșteșugul preparării țestului - Tezaur Uman Viu?

Țestul nu este un cuptor propriu-zis. Cuptorul reține căldura în timp ce focul de sub el este alimentat cu un combustibil solid. Țestul funcționează altfel. El înmagazinează căldura în pereții săi și o descarcă treptat spre pâinea crudă, mai rece, pe principiul vaselor comunicante. Este o deosebire fundamentală între cuptor și țest. Cuptorul nealimentat și cald poate cel mult încălzi mâncarea, nu o coace. Aceasta este magia țestului. Mă număr printre norocoșii care am avut experiența acestui obiect magic de bucătărie strămoșească.

Meșteșugul îmbină magia cu tehnica populară. Oricând o femeie care cunoaște tainele pregătirii țestului sau al coacerii pâinii la țest cu dospire prin aluat sau aluat cu vin ar putea deveni Tezaur Uman Viu. Nu trebuie uitat că pe vârful țestului se gravează semnul crucii în pasta de dinaintea arderii. Pe corpul țestului se pot face decorațiuni în pasta moale în forma infinitului (sau a șarpelui), ca o luptă între Dumnezeu și Satan.