Testamentul lui Petru cel Mare și visul lui Putin

În analele istoriei ruse există un text misterios, numit Testamentul lui Petru cel Mare, care ar fi fost publicat pentru întâia oară la Paris, în timpul războaielor napoleoniene.

Documentul, despre care se spune că ar fi fost lăsat moștenire de țarul Petru I (1672-1725), oferă o schiță rece și calculată a metodelor prin care Rusia ar trebui să cucerească lumea și, privind retrospectiv, pare că acest plan, vechi de trei sute de ani,  a fost urmat cu fidelitate, ca și cum cineva l-ar fi gravat în ADN-ul geopolitic al poporului rus.

Testamentul cuprinde 13 direcții, fiind un plan militar complex, ce are la bază expansiunea neîntreruptă, influența politică, războiul permanent și dominația prin religie și comerț:

1. Menține Rusia mereu în stare de război. Războiul este mijlocul prin care armata se menține puternică și poporul obedient. Pacea trebuie folosită doar pentru refacerea resurselor și pregătirea următorului conflict.
2. Învață de la Occident, dar nu te occidentaliza. Atragerea specialiștilor și a cunoștințelor europene este esențială, dar Rusia trebuie să rămână diferită în spirit și guvernare.
3. Amestecă-te în treburile Europei. Rusia trebuie să intervină în orice dispută continentală, mai ales în Germania, pentru a semăna discordie și a slăbi unitatea europeană.
4. Dezbină și subjugă Polonia. Menține Polonia într-o stare de haos intern, corupe elitele, influențează alegerile regilor, iar la momentul potrivit, ocup-o definitiv.
5. Subjugă Suedia și controlează Marea Baltică. Provoacă un război cu Suedia, întreține rivalitatea dintre ea și Danemarca și obține dominația totală asupra Nordului.

• Leagă Rusia de Germania prin căsătorii dinastice. Prin alianțe matrimoniale, extinde influența rusă în casele regale germane și apropie interesele lor de cele ale Moscovei.

• Fă comerț cu Anglia, dar folosește-l în avantajul Rusiei. Exploatează dependența Angliei de resursele rusești pentru a întări marina și economia rusă.

• Extinde-te neîncetat către nord și sud. Cucerește țărmurile Mării Baltice și ale Mării Negre, două poziții strategice esențiale pentru dominația mondială.

• Caută să ajungi la Constantinopol și în India. Cine controlează Constantinopolul devine stăpânul lumii. Rusia trebuie să se extindă spre Turcia, Persia și Orient, pentru a controla rutele spre India.

• Folosește Austria ca unealtă temporară. Stimulează Austria să lupte cu turcii, dar slăbește-o apoi, prin conflicte interne și externe, pentru ca Rusia să rămână singura putere din Estul Europei.

• Unește ortodocșii sub sceptrul Rusiei. Folosește religia pentru a atrage grecii, sârbii, românii și slavii de sud sub influența Moscovei, sub pretextul apărării credinței.

• După ce Polonia, Suedia, Persia și Turcia vor fi supuse, propune o alianță cu Franța și Austria. Scopul va fi împărțirea lumii între marile puteri, iar dacă aceste state refuză, urmează ultima poruncă.

• Dezbină, epuizează și cucerește Europa. Slăbește Franța și Germania, învrăjbește-le una împotriva celeilalte, apoi lansează invazia finală dinspre nord și sud (Marea Baltică și Marea Neagră).

„Așa se poate și așa trebuie a se subjuga Europa”, încheie Petru cel Mare, iar istoria modernă a Rusiei pare construită în jurul acestui text.

Pe scurt, de la Petru cel Mare încoace, Rusia a avut de îndeplinit o misiune - extinderea spre sud și vest, dominația asupra vecinilor și controlul asupra Europei Centrale.

Când Vladimir Putin a venit la putere, în anul 2000, Rusia era un stat slăbit și umilit de prăbușirea URSS, dar, în două decenii, liderul de la Kremlin a reușit să refacă, în linii mari, drumul testamentar al lui Petru cel Mare.

Războaiele din Cecenia, Georgia și Ucraina au restabilit dominația rusă în fostul spațiu sovietic, anexarea Crimeei a adus din nou controlul asupra Mării Negre, iar intervenția militară în Siria din anul 2015 a oferit Moscovei o bază navală în Marea Mediterană, poziție pe care nici Petru I,  nici Ecaterina nu reușiseră să o atingă.

Președintele Putin a folosit aceleași instrumente menționate în testament: războiul permanent, ca instrument de consolidare internă, religia, printr-un parteneriat strâns cu Biserica Ortodoxă Rusă, care legitimează expansiunea drept apărare a lumii ruse, dezinformarea și influența politică, pentru a diviza Europa și a submina încrederea în democrațiile occidentale.

Declarația lui Putin din 9 iunie 2022, rostită la Sankt Petersburg, rezumă perfect legătura sa spirituală cu țarul: ,, Petru cel Mare a purtat Marele Război al nordului timp de 21 de ani. Dar, de fapt, nu a luat nimic, a recuperat ceea ce era al Rusiei. Evident și nouă ne revine aceeași misiune: să restituim și să întărim. Da, s-au întâmplat vremuri când Rusia a fost nevoită să se retragă, dar doar pentru a-și recăpăta forța și a merge înainte.,,

Dintre toate regiunile Europei, Marea Neagră este astăzi punctul unde viziunea lui Petru cel Mare și politica lui Putin se întâlnesc. Țarul considera Marea Neagră și Marea Baltică „cele două chei ale dominației mondiale”.

După 2014, Rusia a transformat Crimeea într-o fortăreață militară, iar de acolo controlează rutele maritime spre Ucraina, Georgia și România. Flota rusă din Sevastopol și sistemele de rachete desfășurate în peninsulă oferă Moscovei o rază de acțiune care atinge Dobrogea, Delta Dunării și litoralul românesc.

Războiul declanșat în februarie 2022 a fost continuarea firească a strategiei de a subordona complet Ucraina, de a lega terestru Crimeea de Donbas și de a transforma întreaga coastă nordică a Mării Negre într-o zonă de control rusesc, exact așa cum prevedea testamentul lui Petru cel Mare, când cerea extinderea „necurmată către Sud, pe marginea Mării Negre, până la Constantinopol”.

Așadar, România, aflată pe flancul estic al NATO, este o linie de contact cu o viziune geopolitică veche de trei secole, hotar fragil al istoriei, aflat la marginea unei centuri de ruine născute din prăbușirea vechilor imperii și din confruntarea permanentă dintre Răsărit și Apus.