Mohamad Al Dulaimi cere Curţii de Apel Bucureşti să nu-l expulzeze înapoi în Irak după executarea pedepsei, deoarece i-ar putea „face felul” atât poliţiştii, cât şi jihadiştii.

I rakianul Mohamad Ali Asae Al Dulaimi, condamnat definitiv la 5 ani şi 6 luni de închisoare după ce a adus cinci membri Al Qaida pe teritoriul României, contestă executarea pedepsei sub aspectul îndepărtării lui din ţară pe o perioadă de 5 ani, după ispăşirea acesteia. Avocatul lui Al Dulaimi a arătat în faţa instanţei că dacă acesta va fi repatriat în Irak, el „riscă să fie condamnat la moarte sau torturat”.

„Provine dintr-o zonă de conflict. Autorităţile de acolo nu-i pot asigura protecţie”, a susţinut avocatul irakianului. Deşi apărătorul pune totul pe seama discriminării religioase, Al Dulaimi fiind sunnit, din actele dosarului rezultă o imagine mai clară.

Al Dulaimi „s-a stricat” cu toată lumea în Irak, şi cu Poliţia, şi cu teroriştii, după ce l-a ajutat să ajungă în România pe jihadistul Omar Farid Ahmed, emir desemnat de Al Qaida să se ocupe de străinii care veneau să lupte sub steagul Jihadului.

A fugit cu banii

Al Qaida Numai că în loc să ţină „calea cea dreaptă”, Omar Farid Ahmed a fugit cu banii organizaţiei teroriste, sprijinit de Al Dulaimi.

Pe Farid Ahmed nu-l au la inimă nici poliţiştii irakieni, după ce acesta, în 2005, a atacat un convoi de 12 maşini destinat Poliţiei şi le-a furat pe toate, fără să lase supravieţuitori.

Patru veri terorişti

În afară de Farid Ahmed, irakianul şi-a adus în România patru veri - Falah M. Salem, Aqeel Mohamed Dhuyab, Muntasier Kh. Aassi şi Omar Kh. Assey - toţi membri ai Al Qaida. Mohamad Al Dulaimi a recunoscut în faţa instanţei că i-a ajutat pe cei cinci să ajungă în România, însă a declarat că nu ştie nimic despre legăturile acestora cu organizaţia teroristă.

Magistraţii au reţinut, în motivarea deciziei de condamnare din 2014, că există probe care dovedesc implicarea acestora în activităţi teroriste.

Motivarea instanţei

În motivarea deciziei de condamnare, instanţa a explicat: „Faptul că inculpatul nu se mai afla în Irak, când cetăţenii irakieni au săvârşit actele de terorism, în perioada 2004-2006, nu înseamnă că nu avea cunoştinţă de astfel de activităţi, având în vedere următoarele: inculpatul era rudă (văr) cu majoritatea celor implicaţi în astfel de activităţi; întâlnirea inculpatului cu mama martorului (…)(n.n. – Omar Farid Ahmed) anterioară venirii acestuia în România, ocazie cu care aceasta l-a rugat să îl ajute pe acesta, întrucât are probleme cu Al-Qaida, în cadrul căreia a activat, deoarece a furat o sumă importantă de bani de la această organizaţie.