În 1974 a terorizat Anglia, aruncând în aer obiective civile. În 2010, învârte contracte de 11,5 milioane de euro cu statul român.

După ce a executat 15 ani de închisoare pentru terorism, irlandezul Cornelius Michael Mc Fadden şi-a pus costumul de afacerist, a înlocuit bomba artizanală cu registrul contabil, kalaşnikovul cu telefonul mobil şi cagula cu ochelarii de citit.

Şi-a păstrat însă fanatismul de insurgent Provisional IRA (Armata Republicană Irlandeză Provizorie) - gruparea paramilitară care a marcat istoria cu peste 1.800 de cadavre. Acum, Mc Fadden dă tunuri imobiliare şi construieşte în România pe bani publici. Are afaceri şi-n Libia - ţara în care, pe vremuri, se antrena în taberele de instrucţie ale Intifadei.

Londra. 1974. Brigăzile Provisional IRA lovesc programat în capitala imperiului britanic. Ofensiva e mai cruntă ca niciodată.

Ianuarie. Prima bombă topeşte instantaneu figurile de ceară dintr-o aripă a muzeului Madame Tussaud’s. A doua explozie declanşează panica în animatul cartier Earl’s Court, iar a treia distruge casa unui ofiţer al armatei regale. Sunetul sirenelor paralizează oraşul. În perimetrele închise cu bandă galbenă, geniştii Scotland Yard dezamorsează alte două maşini infernale.

Aprilie. Şapte bombe aruncă Uxbridge Shopping Center în haos. Iahtul strălucitor expus la intrare se rupe, pur şi simplu, în două. Printre cioburi, în fum şi moloz, oamenii sunt evacuaţi pe ieşirile de urgenţă. Inaugurat cu doar un an înainte, mallul se închide prematur pentru renovare.

Mai. Când trupele speciale ale poliţiei metropolitane încercuiesc o casă de pe Penyston Road, Maidenhead, ofiţerii din comandă ştiu deja că înăuntru vor găsi un uriaş arsenal IRA: zeci de explozivi de mare greutate, declanşatoare electrice, dispozitive de detonare, fitile, mine şi substanţe inflamabile. O fabrică de bombe artizanale, improvizată în secret pe o stradă liniştită de suburbie.

Zeci de ani de închisoare

În două luni, MI5 - serviciul britanic de contrainformaţii neutralizează comandoul IRA care a organizat atentatele. Format din opt terorişti şi condus de Cornelius Michael Mc Fadden, detaşamentul face parte dintrun batalion operativ al Provisional IRA.

Anul următor, în martie 1975, Cornelius Michael Mc Fadden este condamnat la 72 de ani de închisoare. De prima instanţă. În tradiţia justiţiei anglo-saxone, Tribunalul Penal al Curţii Coroanei îi aplică matematic pedepse lui Mc Fadden: 20 de ani de închisoare pentru atentatele din centrul Londrei, plus 18 pentru exploziile din mallul Uxbridge, plus 14 pentru posesie de substanţe explozive şi dispozitive de minare şi încă 20 pentru implicarea sa în „fabrica de bombe” din Maidenhead.

Ceilalţi şapte membri ai comandoului terorist irlandez, Eddie O’Neill, fraţii Hugh şi Robert Cunningham, John Mells şi fraţii Patrick şi Andrew Mulryan, primesc, fiecare, minimum 20 de ani de puşcărie.

De la începutul procesului, Mc Fadden îşi recunoaşte senin participarea în atentate, legitimându- se prin cauza republicană. După recursuri şi apeluri, sentinţa finală sună implacabil: 15 ani de închisoare. Când a fost arestat, Mc Fadden abia împlise 21 de ani. Va fi eliberat la 36.

Verdictul din Ziua Sfântului Patrick

Zeci de ani mai târziu, în 2010, într-un pub irlandez din centrul Bucureştiului, Cornelius Michael Mc Fadden pretinde: „Procesul ăla a fost o execuţie în toată regula. Conspiraţie - asta a fost principala acuzaţie! Judecătorul era celebru pentru că dădea 100% condamnări. Îmi amintesc că am fost găsiţi vinovaţi de Ziua Sfântului Patrick (patronul spiritual al Irlandei - n.r.). Fiindcă nu a vrut să ne dea satisfacţia de a ne condamna de Sf. Patrick, a amânat pronunţarea pedepsei”.

19 MARTIE 1975. Ziarul londonez „The Times” a relatat procesul lui Cornelius Michael Mc Fadden şi al complicilor lui OMUL CARE AR REPETA ISTORIA

Dacă s-ar întoarce în timp, Mc Fadden ar pune, din nou, bombe în Londra

Bucureşti, 2010. Dreamer’s Pub. Inexpresiv, Cornelius Michael Mc Fadden îşi reglează conturile cu al şaselea draft de bere. E abia la început.

„Teroriştii unora sunt eroii altora. Depinde din ce perspectivă priveşti. Înţelegi?”. Când înfige paharul gol în masă, între cele două telefoane şi cheia de la Tuareg, figura lui capătă duritate de oţel. Doar tonul îi rămâne neutru.

„Suntem naţionalişti. Luptăm pentru libertate. Am fost a cincea generaţie, şi cred că ultima, de luptători unionişti. Tatăl meu a fost ucis de englezi într-o ambuscadă. Străbunicul meu l-a omorât pe proprietarul de terenuri englez care ne exploata familiile. Eu puneam bombe şi îmi plăcea foarte mult. Iubeam asta!”. Accentul irlandez din „fucking- love-it!”-ul scuipat printre dinţi sună foarte la el acasă, în pubul de pe strada G-ral. Berthelot.

Escortat de Scotland Yard

Pentru Mc Fadden, al şaptelea draft de bere e doar rutină căpătată în cei 57 de ani ai săi. Minus 15, când a zăcut într-una dintre puşcăriile Coroanei britanice.

„Mi-am executat întreaga pedeapsă. 14 ani şi nouă luni de închisoare. Am fost eliberat în 1989. Nu mi-au dat drumul în faţa penitenciarului, ci m-au urcat, cu cătuşe, într-un avion. Am fost escortat de doi ofiţeri Scotland Yard. Abia pe aeroportul din Dublin am fost eliberat.” Atunci, în capitala Republicii Irlanda, Mc Fadden a fost primit ca un erou de camarazii IRA cu care a făcut turul de onoare al oraşului.

În acelaşi război

Cornelius Michael Mc Fadden intră în tiparul clasic de irlandez get-beget, care populează, în mod tradiţional, puburile din Belfast sau Dublin. Respiră vitalitate şi, dacă berea ar curge la robinet, ar pleca cu chiuveta la subraţ. De înălţime medie, roşcovan spre blond, puţin îndesat, Mc Fadden are acea robusteţe montană, de celt pe care nu-i bine să-l enervezi dacă nu ai un motiv serios.

Aparent, e construit în tuşe groase, relaxat, fără mofturi, fără complicaţii inutile, fără dileme cronofage. Însă, după o oră şi opt beri, consumul interior care-l obligă pe irlandez să pândească discret tot ce mişcă în jurul său devine sesizabil. La fel, şi atitudinea de veteran într-un lung război de uzură, pentru care cauza politică şi codul militar au rămas nealterate.

„Aş face acelaşi lucru, dar n-aş mai fi prins”

În ansamblu, Mc Fadden e mulţumit de sine şi de „serviciul” în gherilele urbane ale Provisional IRA. Ar lua-o oricând de la capăt: „Dacă ar fi să mă întorc în timp, cu mintea de acum, aş face aceleaşi lucruri, cu diferenţa că acum n-aş mai fi prins. Atunci eram tânăr, teribilist, ştiam că mă urmăresc, dar nu mi-a păsat. La moment dat, mă urmăreau cu două maşini. Şi tot reuşeam să scap de ei. Ulterior, au pus două motociclete pe urma mea. Ştiam că sunt filat, dar nu am renunţat”.

Gălăgia din bar e mai asurzitare ca oricând, televizorul e dat pe un meci de fotbal, iar Mc Fadden e ca peştele în apă. Pentru el, trecutul şi prezentul sunt liniare: „Şi aici, în România, sunt urmărit. Odată, la Ploieşti, am fost filat şi fotografiat de SRI-ul vostru. Pozele au ajuns în Anglia. Le avea, ulterior, MI5. (…) Oricum, tu de unde îţi iei al doilea salariu?”.

Camuflaţi cu un zâmbet din colţul buzei, ochii înguşti ai irlandezului scanează atent orice tresărire fizionomică.

 „Puneam bombe şi îmi plăcea foarte mult. Iubeam asta! Dacă m-aş întoarce în timp, aş face aceleaşi lucruri, dar acum n-aş mai fi prins.“ CORNELIUS MC FADDEN, membru IRA, afacerist irlandez „Urăsc Coroana Britanică!”

Lui Mc Fadden îi repugnă cam tot ce e englezesc, de la obiceiuri sociale şi sărbători, până la stilul în care supuşii reginei ciocnesc paharele în baruri. Totuşi, nuanţează: „Da, urăsc Anglia, Coroana Britanică, dar cu englezii civili n-am nimic. N-am omorât nicio persoană. Doar am produs pagube. Multe. Şi de multe ori, când puneam o bombă, anunţam autorităţile cu o oră înainte, ca să aibă timp să evacueze populaţia. Uneori, au şi reuşit să le dezamorseze. Alteori, le lăsau intenţionat să explodeze, ca să ne poată incrimina”.

„Jihad, da! Evrei, nu”

Timpul nu i-a înmuiat deloc fanatismul lui Mc Fadden. Crede că Jihadul fundamentaliştilor islamici e un război corect, de eliberare. Se simte solidar cu grupările teroriste arabe, în aceeaşi măsură în care îi urăşte pe evrei: „Ei controlează toate băncile din lume. Ai văzut ce le-au facut palestinienilor în Fâşia Gaza? I-au lăsat să moară ca pe nişte câini, pe copii, pe femei. Sionişti ne norociţi! Fuck them!”.

Antisemitul Mc Fadden e la fel de pătimaş şi în privinţa americanilor. Logica lui e previzibilă: „Sunt aliaţii tradiţionali ai englezilor şi ai Israelului. Merg numai la profit”. Şi ca să nu existe confuzii politice, irlandezul se disociază, în schimb, de orice formă de rasism.

„IRA are o cauză nobilă”

Deşi patronează afaceri de milioane de euro în România şi în Libia, are convingeri socialiste. Ofiţer în garda veche a „armatei republicane”, Mc Fadden rămâne fidel ideologiei IRA: „Sunt de stânga, unionist şi republican. IRA e de stânga, are o cauză nobilă, patriotică, naţionalistă. Luptam pentru libertate!”.

Pe masa din pub, paharele goale de bere s-au adunat într-un număr imposibil de calculat. Lucid ca un computer, Mc Fadden, care nu şi-a făcut nici încălzirea, rânjeşte contrariat în direcţia barmanului: „Where is my fuckin’ beer?”.

„Sunt de stânga, unionist şi republican. IRA e de stânga, are o cauză nobilă, patriotică, naţionalistă. Luptam pentru libertate!“ CORNELIUS MC FADDEN, membru IRA, afacerist irlandez

CITIŢI ŞI:

DRUMUL BANILOR: Filiera irlandeză

Oamenii lui Connie