Atentatul de la Paris la Charlie Hebdo şi alergătura prin nordul Franţei a celor doi fraţi Kouachi au deschis foarte multe dosare şi au scos la iveală răni grave ale societăţii franceze.
Frontul Naţional şi Marine Le Pen, neinvitaţi la marea adunare de solidaritate a naţiunii frunceze în cinstea Charlie Hebdo, au dat vina pe imigranţi. Doar că fraţii Kouachi erau născuţi în Franţa, din părinţi cetăţeni francezi, educaţi în sistemul de învăţământ parizian. O altă presupusă explicaţie a fost legătura cu organizaţii teroriste algeriene, cu acţiuni în Franţa anterior atentatelor de la 11 septembrie. Doar că fraţii Kouachi nu au avut nici o legătură cu Algeria, nu au vizitat Algeria şi nu au cerut vreodată cetăţenia sau acte algeriene. Lucru ce le-ar fi stat la îndemână, pe baza fostei cetăţenii a părinţilor. Totuşi teroriştii erau născuţi, crescuţi şi şiau afirmat dorinţa de a practica terorismul, fără legătură religioasă de vreun fel, ci doar ca ocupaţie, pe străzile Parisului.
Implicarea fraţilor Kouachi şi revendicările apartenenţei la Al Qaeda din Peninsula Arabică şi la finanţarea obţinută de la clericul Anwar al Awlaki(ucis de o dronă americană încă din septembrie 2011) sunt neconvingătoare, chiar dacă ieri, într-un final, un reprezentant al AQAP a catadicsit să revendice atacul. Târziu şi neconvingător, pentru că bătălia pentru fonduri şi recruţi ar fi trebuit să facă organizaţia să fie prima care să fluture steagul paternităţii atacului şi să-l valorifice chiar din timpul urmăririi fraţilor Kouachi.
Nici cealaltă revendicare, cea a lui Coulibaly, francezul care a ucis un poliţist şi a ocupat un restaurant evreiesc cousher, nu e mai serioasă. Statul Islamic o fi fost aspiraţia acestuia, dar legătura cu fraţii Kouachi este dubioasă – doar ameninţarea că va ucide ostatecii din magazin contra eliberării celor doi, blocaţi într-o tipografie din Porte de Vincennes.
De fapt, scena ne arată nişte tineri rătăciţi, fără o viaţă şi fără un viitor, cu probleme identitare majore şi fără apartenenţa la o comunitate. Nici moscheile nu prea le frecventau, nici comunitatea islamică, fumau şi beau alcool şi nici nu prea cunoşteau Coranul. Nişte neadaptaţi care s-au apucat de terorism din întâmplare, căutând „o oportunitate de carieră”, în termenii companiilor moderne de recrutare de personal.
Lipsa legăturii cu organizaţii teroriste – cărora vroiau să le atragă atenţia toţi cei trei implicaţi la Paris – e şi o explicaţie mai degrabă de circumstanţă atenuantă pentru eşecul serviciilor franceze în acest caz. Cei trei nu au intrat în filtrele de securitate tocmai pentru că practicau terorismul din întâmplare. Asta nu scuză serviciile secrete franceze, ajutate doar de actele de identitate uitate în prima maşină abandonată de atacatori. Dar Franţa trebuie să vadă că teroriştii nu trebuie vânaţi doar prin Sahel, Afganistan, Irak sau Siria, ci sunt unii care îşi pregătesc cariera chiar în mijlocul Parisului.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
