După înfrângerea Cartaginei în primul război punic din 241 Î.Hr., Republica Romană a devenit o putere navală dominantă în Marea Mediterană.

Cu toate acestea, controlul Romei asupra mării nu era absolut.

În estul Italiei, o altă putere era în creștere.

Acesta a fost regatul Ardiaean, condus de un trib ilir care a început să amenințe rutele comerciale ale Romei care traversau Marea Adriatică. La conducerea acestui regat se afla abila regină Teuta.

Regina Teuta era soția lui Agron, un rege al regatului Ardiaean.

Sub conducerea lui Agron, Regatul Ardiaei a devenit o forță de care trebuia să se țină cont.

Potrivit scriitorului roman, Appian al Alexandriei, Agron și-a extins regatul prin capturarea unei părți din Epir, precum și Corcyra, Epidamnus și Pharus.

În plus, flota lui Agron era mult temută în Marea Adriatică.

Moartea regelui

În 231 î.Hr., Agron a murit brusc, după ce a obținut o victorie asupra etolienilor.

Potrivit istoricului grec, Polibiu, „regele Agron, când flotila s-a întors și ofițerii săi i-au dat seama de bătălie, a fost atât de bucuros la gândul că i-a bătut pe etolieni, pe atunci cei mai mândri dintre popoare, încât a a făcut excese din care a căzut într-o pleurezie care s-a încheiat fatal în câteva zile”.

Deoarece moștenitorul lui Agron, Pinnes, era un prunc atunci când regele a murit, regatul Ardiaean a fost condus de Teuta, care a acționat ca regină regentă.

Potrivit lui Polybius, Teuta avea o „lipsă naturală de feminitate” și  „nu putea vedea altceva decât succesul recent și nu avea ochi pentru ce se întâmplă mai departe”.

Polibiu menționează, de asemenea, că Teuta a susținut practica ilirică a pirateriei și i-a jefuit pe vecini fără discriminare, deoarece comandanții ei au primit ordin să-i trateze pe toți ceilalți ca pe dușmanii lor.

Aceste raiduri de piraterie au condus în cele din urmă pe romani la război împotriva Teutei.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric