Copiii cu probleme emoţionale sau cu dizabilităţi sunt ajutaţi să se integreze în societate prin intermediul muzicii, teatrului, picturii sau olăritului.

Devenită abia în 2009 meserie oficială, art terapia este un domeniu în care psihologi ce şi-au dublat pregătirea cu una artistică ajută persoanele cu dizabilităţi sau care au trecut prin traume existenţiale să-şi deblocheze canalele de comunicare şi, astfel, să-şi înfrângă frustrările, stresul sau emoţiile acumulate.

Cerere foarte mare

Modelarea emoţiilor prin artă este posibilă, spune medicul pediatru Manuela Borlea, preşedinta Organizaţiei de Terapie prin Artă „Doina Pocioianu” din Timişoara.

„Scopul organizaţiei noastre - care a fost înfiinţată ca un centru- pilot în România de către artista plastică psiholog Doina Pocioianu - e acela de a aduce o schimbare în viaţa copiilor şi părinţilor, alături de crearea unui obiect de artă, rezultatul fiind creşterea calităţii vieţii acestor copii”, afirmă Manuela Borlea.

Chiar dacă îi vizează în primul rând pe copii, terapia prin artă poate fi aplicată şi în cazul adulţilor. Însă, pentru că există foarte multe cereri, iar numărul terapeuţilor e destul de mic, aceştia preferă să se ocupe de cazurile copiilor cu probleme.

„Am ajuns să nu mai facem faţă numărului de solicitări. Copiii mai ales participă cu foarte mare drag”, conchide specialistul.

Metodă de diagnostic

Terapia prin artă presupune, în primă fază, identificarea problemelor fiecărui pacient, după care urmează tratamentul prin artă (muzică - meloterapie, teatru - ludoterapie, pictură sau olărit).

„Art terapia este o metodă de diagnostic a sănătăţii mintale, venind în sprijinul terapiei clasice de recuperare, spărgând blocajele emoţionale ale subiectului, modificându-i pozitiv personalitatea şi ajutându-l să se integreze în societate”, explică Manuela Borlea.

Cei mai mulţi copii care apelează la art terapie sunt nevăzători, dar şi hiperkinetici ori victime ale unor diverse abuzuri (accidente, viol, agresiuni fizice sau psihice din partea membrilor familiei sau a unor necunoscuţi).

Potrivit art terapeuţilor, simpla modelare a lutului ajută la diagnoza pacientului, dar şi la intervenţia asupra problemei acestuia.

„Contactul cu lutul, modelarea lui, duce la dezvoltarea capacităţii motorii a copilului. Pe de altă parte, ca şi în meloterapie unde folosim toba, instrument în care copilul bate, lutul devine un instrument prin care copilul îşi exteriorizează starea emoţională. Faptul că loveşte bucata de lut de masă sau o taie ori o înţeapă cu un instrument e mijlocul lui de comunicare a stării emoţionale prin care trece, şi, mai mult decât atât, reprezintă deblocarea căilor lui de comunicare. Modelarea lutului ajută la descărcarea emoţională a micuţului şi devine un simbol în diagnoză, agresarea materialului fiind clar un semn că are o problemă”, completează Beatrice Căiţanu, preşedinta Lux Animae, o altă organizaţie din domeniul art terapiei.

Rezultate după câteva luni

Folosind arta, psihologii interpretează semnalele transmise de micii pacienţi. Efectele terapiei prin artă sunt evidente, după câteva luni copiii reuşind să se raporteze de la egal la egal la semenii lor născuţi fără vreun handicap.

„Un copil născut orb, care la debutul terapiei modela din lut mormane de bile, după câteva luni a realizat un copac foarte frumos”, spune Beatrice Căiţanu.

CAZ REAL Copilul tratat prin teatru

Art terapia este extrem de utilă în cazul copiilor nevăzători din naştere, care, din cauza handicapului, nu ştiu să socializeze nici măcar cu părinţii lor. Potrivit terapeuţilor, art terapia îi ajută pe aceştia să se descătuşeze.

Mihaela Moisin, mama unui copil de 11 ani născut nevăzător, povesteşte că, de când face art terapie, fiul ei s-a schimbat radical. „A devenit mai sociabil şi a început să se autocontroleze. Copiii nevăzători îşi dezvoltă anumite ticuri: se leagănă, sar, ţipă. Sunt ticuri pe care şi el le manifestă de obicei necontrolorat. În urma şedinţelor de art trapie, Darius începe să şi le controleze. Un alt beneficiu e acela că, din punct de vedere al motricităţii, al orientării în timp şi în spaţiu, Darius conştientizează acum mai bine unde se află, cine e în jurul lui”, explică femeia.

Mama lui Darius povesteşte că, de-a lungul timpului, a întâlnit mulţi psihologi care puneau semnul egal între un copilul nevăzător şi unul născut cu retard mintal. Mihaela Moisin spune că viaţa lui Darius s-a schimbat din ianuarie, odată cu primele şedinţe de art terapie.

Săptămânal, Darius face modelaj, meloterapie şi teatru, acesta din urmă plăcându-i cel mai mult. După prima şedinţă de art terapie prin teatru, Darius i-a zis mamei sale: “Miha, a fost foarte mişto, mai vreau”.

La ultima piesă de teatru a jucat rolul unui prinţ. “L-am văzut pe Darius şi i-am văzut şi pe ceilalţi copii ieşind de la terapie: erau extrem de bucuroşi, încântaţi de ceea ce au făcut, de faptul că au realizat totul prin forţe proprii”, conchide Mihaela Moisin. “Un copil născut orb modela la începutul terapiei mormane de bile din lut. După câteva luni a realizat un copac foarte frumos.“ BEATRICE CĂIŢANU, art terapeut