Pe 30 aprilie, Trump evoca pentru prima dată această ultimă ipoteză:
„S-a întâmplat un lucru îngrozitor. Fie au făcut o greșeală, fie au început cu o greșeală și apoi au făcut o alta, fie cineva a făcut ceva în mod intenționat.”
În 2014, administrația Obama interzisese orice finanțare a vreunui laborator, american sau de oriunde din lume, unde se cercetau viruși. Cu o unică și remarcabilă excepție: Laboratorul de Virologie din Wuhan. Acesta a primit 3,7 milioane de dolari, prin intermediul doctorului Anthony Fauci, care era atunci, ca și acum, directorul Institutului Național pentru Alergii și Boli Infecțioase.
Laboratorul de Virologie din Wuhan pare un locșor cu cântec. Un fel de „han de la răscruce”, unde se întâlnesc interesele celor mai mari dușmani ai lui Trump: Xi Jinping și Barack Obama.
O ciudățenie: liderul care suferă cel mai mult, în plan politic, de pe urma pandemiei, este Donald Trump, șeful celei mai mari puteri a lumii. Într-o asemenea măsură încât realegerea sa, care părea aproape sigură la începutul acestui an, grație succeselor economice fără precedent în istoria SUA, pare acum compromisă, din cauza crizei economice provocate de pandemie.
Nicăieri în lume, nici măcar în țări care au înregistrat mai multe decese raportate la populație decât Statele Unite – Belgia, Spania, Italia, de exemplu - scaunele liderilor nu s-au clătinat atât de periculos.
Mai mult, relatările de presă, dar și declarațiile politice, tratau situația dramatică din țări precum cele de mai sus cu compasiune și empatie, în vreme ce situația din Statele Unite era (și continuă să fie) descrisă în cele mai sumbre tușe, iar Trump este arătat de întreaga lume cu degetul ca vinovatul numărul 1 pentru situație. Aceasta, în condițiile în care numărul zilnic al morților nu mai depășește de mult în SUA cifra de 10! De patru-cinci ori mai puțini decât în România.
O altă ciudățenie: reacția anemică a celorlalte state ale lumii la adresa Chinei. Dacă dovezile despre originea artificială a virusului pot fi discutabile, mușamalizarea epidemiei de către regimul comunist este mai presus de orice dubiu.
Orbul găinilor de care par să fi fost păliți brusc toți liderii lumii poate fi explicat doar parțial prin dependența de relațiile economice cu China. Aceiași lideri și țările lor aveau relații la fel de rodnice și cu Statele Unite, și totuși nu s-au sfiit să le arunce în aer, diabolizându-l pe Trump, în vreme ce pe Xi l-au transformat în icoană.
Toți, dar absolut toți liderii politici importanți ai lumii (cu notabila excepție a Japoniei) vor să-l vadă pe Trump dispărut: de la Angela Merkel și Emmanuel Macron până la Vladimir Putin și secretarul general ONU, Guterres.
Recomandările noastre
