Și, în final, socialismul încalcă prima poruncă: „Să nu ai alt dumnezeu în afară de Mine”.
„Când creștinii se implică în caritate cu timpul și cu banii lor, cine primește gloria? Dumnezeu. Când guvernul devine Moș Crăciun înmânând bunuri, la cine ajunge gloria? La guvern și la politicieni! Prin urmare, guvernul a devenit zeul lor! Compasiunea voluntară venită din partea unei persoane sau a unui grup clădește, învață și întărește; dar compasiunea venită din partea guvernului creează întotdeauna dependență, un spirit al meritului și o pretenție că acest merit este un „drept”. Descurajează orice motivație de schimbare”.
„Caritatea este eficientă. Socialismul este ineficient. Statistic, din fiecare dolar oferit spre caritate, 85% sau mai mult ajunge la beneficiar. Programele guvernamentale sunt exact opuse. Mai puțin de 15% din fiecare dolar ajunge la beneficiar. Aceasta este denumită o pierdere distribuțională în sistemele economice”.
În concluzie, se arată că „socialismul nu înseamnă justiție socială. Este opresiune socială. Răspândește sărăcie, nu succes sau bogăție. Nu, Iisus nu a fost socialist și Biblia nu promovează socialismul”.
Recomandările noastre
