Teoria lui Bezmenov, care a băgat spaima în Occident

Teoria lui Bezmenov, care a băgat spaima în Occident

Teoria lui Bezmenov care a îngrozit Occidentul. Omul de presă sovietic a ajuns în Occident la începutul anilor 70. Acum patru decenii a expus pe larg modul de manipulare al sovieticilor proiectat pentru Vest.

Iuri Bezmenov - specialist în presa sovietică sau agent KGB?

Iuri Bezmenov este autorul a ceea ce numim „Teoria Bezmenov”. El s-a născut la 11 decembrie 1939 la Mîștîci, Rusia, atunci în URSS, nu departe de Moscova. A fost fiul unui ofițer sovietic superior membru al GRU care a avut misiuni strălucite în Mongolia și Cuba. Fiii de ofițeri aveau prioritate în admiterea la cursurile învățământului superior. Așa se face că în 1956, autorul a ceea ce numim Teoria Bezmenov a devenit student la Institutul de Limbi Orientale al Universității de Stat din Moscova. Era pepiniera pentru viitoarele cadre de operațiuni externe ale URSS. Adică ale KGB.

Și-a pregătit proiectul de stat (licența) pe cultura indiană. Încă din anul al doilea de studii, profesorii săi l-au remarcat și l-au instruit pentru a se putea integra în societatea indiană post-colonială. A participat la cursuri speciale de civilizație, integrare, cultură, economie, stil de viață indiană. Să nu uităm că Decanul de la facultatea lui răspundea peste capul Rectorului direct în fața CC al PCUS și în fața KGB. Practic, studenții de acolo erau cel puțin corespondenți de presă, cel mult diplomați. Adică mai exact agenți secreți ai KGB.

Ne puteți urmări și pe Google News

Teoria Bezmenov de elabora încetul cu încetul. Sudenții sovietici (ca și cei români în acei ani) urmau automat o pregătire militară. Nu a fost un stagiu militar obișnuit pentru Bezmenov. El a fost trimis direct la cursul pentru „strategie aplicată”. Adică se antrena cu hărți și diverse steaguri și figurine pe hărți în relief, precursoarele jocurilor pe computer din sfera strategiei militare. De asemenea, a fost antrenat să interogheze prizonieri de război sau să facă debriefing pentru cei întorși din misiuni pentru a verifica dacă au fost cumva recrutați de adversar.

Teoria Bezmenov. 2 ani în India. Dezamăgirile unui tânăr sovietic trimis la post în străinătate apoi angajat la RIA Novosti

Teoria Bezmenov s-a elaborat începând din 1963, când Iuri Bezmenov a devenit ofițer de presă la un grup petrolier de rafinare în India. Era subordonat unui birou KGB pentru care făcea traduceri și comunicate. Nu a fost integrat ca spion încă. Nu a dat randamentul necesar pentru că în 1965, deci la un an după pensionarea forțată a lui Hrusciov revine la Moscova. Acolo e angajat la RIA Novosti, agenție de presă oficială. Aici a devenit informator al KGB fiind însărcinat să redacteze materiale de propagandă oficială pentru străinătate.

A avut sarcini de a crea acțiuni de subversiune, intoxicare și dezinformare în Occident. În 1969, Bezmenov a devenit ofițer de relații publice pentru KGB. Fiecare ambasadă sovietică a avut un birou de contra-propagandă și cercetare. Bezmenov a devenit adjunctul șefului departamentului pentru Ambasada URSS la New Dehli.

Teoria Bezmenov a avut un prim punct. Acela a fost că activiștii vocali de stânga erau inutili. Adică erau prea idealiști și incapabili să se adapteze la realitatea sovietică atunci când o cunoșteau. Este posibil ca în India unde CIA avea agenți eficienți să fi fost atins de „propaganda dușmanului de clasă”. Să nu uităm că Svetlana Alilueva, fiica lui Stalin s-a refugiat la 9 martie 1967 la ambasada SUA din New Dehli. A cerut azil politic în SUA.

Teoria Bezmenov după dezertare. Formularea definitivă în 1984

Teoria Bezmenov  a fost elaborată din 1970 când Iuri Bezmenov a dezertat. Pur și simplu, aflat în India, alături de doi colegi unde trebuiau să vadă un film american, nu a intrat la film. A spus că nu avea bilet și că va cumpăra de la speculanți. În realitate, îmbrăcat hippie, purtând o barbă și o perucă false, a urcat într-un taxi al CIA. A fost dus la Aeroport cu pașaport fals având bilete pentru Atena, Grecia.

A ajuns în Canada, unde a trăit până în 1981. S-a numit Thomas Schuman. A studiat la Toronto, s-a căsătorit cu Tess, de care va divorța în 1989. Va face jurnalism de radio dar și jurnalism independent. KGB a mușamalizat dezertarea lui, oficial el fiind încris ca „răpit”. Fiul lui rămas în URSS a primit compensații bănești. La un moment dat, în 1981, a trebuit să plece din Canada. A locuit până în 1986 la Los Angeles.

1984 -  Bezmenov își face publică teoria sa despre dezinformare ca armă a KGB

În 1984, Iuri Bezmenov a expus teoria sa public. KGB se axa financiar și ca resurse umane în proporție de 85% pe dezinformare, subversiune. Practic, agenții sovietici, oamenii de presă sovietici cultivau persoane demoralizate. Ori, contribuiau la demoralizarea lor. Adică șomerii, veteranii erau ținta lor. Un demoralizat o dată „montat” putea să vadă un lagăr sovietic de muncă, putea să vadă cozi la alimente fiindcă nu ar fi crezut. Pur și simplu, războiul psihologic crea „o armată de trolli”,

El le-a spus că deși sovieticii nu au participat la JO de la Los Angeles, navele de croazieră sovietice ancorate la Los Angeles erau nave ale KGB. Se ocupau cu monitorizări electronice. KGB a avut agenți în preajma echipelor olimpice testând capacitatea de racolare a unora dintre ei. Accentul cădea pe sportivi care fugiseră din lagărul socialist.  Americanii au implenetat Teoria Bezmenov la Langley dar și în cursurile de teoria și metodele dezinformării de la Yale University,

Epilog

Bezmenov a revenit în Canada în 1989. A lucrat la universitatea din acel oraș,  predând relații internaționale din 1991. Ar fi început să facă abuz de alcool. A făcut un „atac de cord masiv” în 5 ianuarie 1993. Decesul a fost declarat a doua zi, iar atacul de cord a fost trecut în certificatul de deces. Evident, teza alcoolismului a mascat o posibilă eliminare reușită de către KGB care reușise să-l izgonească din Canada în 1981, prin influențarea Premierului Pierre Trudeau.În memoria sa, producătorii americani de jocuri de strategie militară au creat jocul „Call of Duty: Black Ops Cold War”.

Sursa foto: Arhivă

Revista presei