Se temea Hrusciov că va fi lichidat de adversari? E o întrebare al cărei răspuns este căutat, încă, de istorici.

Nikita Sergheevici Hrusciov este considerat de mulți drept cel mai iubit rus de către ucraineni. Deși s-a născut în Rusia, a lucrat în Ucraina la Dombass, a fost comisar politic în război, în Ucraina și apoi după moartea lui Stalin, a transferat Crimeea, Ucrainei.

Hrusciov a condus statul sovietic ca lider al PCUS din 1953 până în 1964, când a fost  debarcat pașnic.

Hrusciov a lichidat contrarevoluția în Ungaria, a efectuat destalinizarea în 1956, a rezolvat criza rachetelor prin înțelegerea cu SUA.

Se temea Hrusciov de lichidare?

Hrusciov, spre deosebire de Stalin, a călătorit în SUA, fiind mult mai deschis la exterior. A vizitat mai multe state occidentale dar și din Blocul de Est.

Dar oare se temea Hrusciov de atentate? Ocazii, se pare, au existat.

După moartea lui I.V. Stalin, Occidentul știa că URSS va continua să fie o amenințare, dar că Nikita Hrușciov va încerca să îndepărteze echipa dură din ultimii ani ai vieții lui Stalin. Nikita Hrusciov acceptase să viziteze țări ale lumii, spre deosebire de I.V.Stalin care, în timpul cât a condus Uniunea Sovietică nu a efectuat decât două vizite externe.

Se credea că Uniunea Sovietică, aflată sub spectrul epurărilor staliniste se va confrunta cu revolte în statele satelite, la fel cum fusese cazul în Ungaria, în 1956 și chiar în republicile unionale.

Mai mult chiar, se credea că lichidarea reformatorului moderat Hrusciov va duce la disoluția URSS, fiindcă, practic, acesta nu avea un succesor pe măsură, iar revenirea la un lider dur de talia lui Stalin ce putea fi descoperit între șefii instituțiilor de forță ale Uniunii Sovietice nu era dorită.

O misiune britanică

Britanicii l-au trimis pe scafandrul de elită Lionel Crabb ca să urmărească îndeaproape crucișătorul Ordzhokinidze la bordul căruia se aflau Nikita Hrisciov și Nikolai Bulganin, care urmau să efectueze o vizită în Marea Britanie. Scafandrul Lionel Crabb ar fi eșuat în misiunea sa, atingând din greșeală carena vasului și alarmînd echipajul sovietic.

Documente declasificate în 2007 au arătat că el a făcut parte dintr-un grup care urma să acționeze pentru supravegeherea acestui crucișător și eventual scufundarea acestuia. Incidentul s-a soldat cu demisii la nivelul MI6, ordonate de către premierul Anthony Eden, care a declarat că misiunea lui Crabb fusese neautorizată.

La 9 iunie 1957, a fost găsit un corp fără mâini și fără cap, în echipament omologat militar de scafandru bitanic, stabilindu-se că aparținea lui Lionel Crabb. Totuși, unele surse, inclusiv foști spioni britanici și sovietici au declarat că Lionel Crabb a fost reperat de un lunetist sovietic și împușcat, fie a fost capturat și dus în Uniunea Sovietică.

A scăpat de lichidare, dar a fost înlăturat

Hrușciov a folosit calcealmaua în stil mare. La un moment dat, le-a spus americanilor că în URSS, rachetele se fabrică precum hot-dogul la New York. Fiul său, care era inginer rachetist, l-a întrebat după vizită de ce a spus asta, pentru că el ca rachetist abia dacă văzuse o duzină de rachete cu rază medie de acțiune.

Hrusciov i-a răspuns că trebuia să îi facă să creadă pe americani asta pentru ca lumea să fie în echilibru.

Fiica și ginerele lui Hrusciov l-au vizitat pe Papa Giovanni XXIII iar în 1960, un avion U2 spion al SUA cu pilotul Powers la bord a fost doborât deasupra URSS, deși spionajul american știa că URSS nu dispunea de artileria sovietică în spațiul extra-atmosferic.

Așadar, adept al destalinizării limitate, Hrusciov nu a fost nici el scutit de emoții. A fost debarcat în 1964 (printre altele, Hrușciov l-a primit pe Nixon la Moscova, cu ocazia expoziție de la Sokolniki Park), trăind în anonimat până la moartea sa din 1971, pentru că se apropiase prea mult de Occident, în concepția liniei dure de la Kremlin.