Despre Iosif Vissarionovici Stalin se știe că a folosit crima și execuțiile în urma unor procese politice pentru a scăpa de rivalii politici, dar nu se știe clar cum a murit: de „bătrânețe” sau asasinat.

Stalin însuși se temea de atentate, de aceea, n-a părăsit Uniunea Sovietică după 1943 decât pentru a merge la Teheran, care era foarte aproape de granița sovietică, sau la Potsdam, în teritoriul german aflat în zona sovietică de ocupație.

Există cel puțin două relatări, disparate una de alta, în care apare ideea că Stalin, cel care făcuse din crimă și asasinat o armă politică, ar fi putut să plece din această lume a cărei istorie a marcat-o ireversibil, nu tocmai de moarte bună sau de bătrânețe.

Cum a murit Stalin, de fapt. „Acum să vadă câte divizii avem!”

Chiar dacă suntem deocamdată pe tărâmul speculațiilor și aprecierilor subiective, merită să să prezentăm aceste detalii.

După cel de-al doilea război mondial, la tratativele de pace, supărat că Papa Pius al XII-lea făcea presiuni asupra puterilor învingătoare pentru ca Vaticanul să se implice în organizarea păcii, Stalin ar fi întrebat „Dar câte divizii are Papa?”

Nu am fi amintit acest episod dacă, mai târziu, la moartea lui  I.V. Stalin, în 1953, Papa Pius al XII-lea nu ar fi fost auzit, la aflarea veștii că Stalin a murit, exclamând: „Acum să vadă câte divizii avem!”

Nu se știe cât adevăr conțin aceste vorbe, însă un lucru este clar: moartea lui Stalin a fost văzută și ca fiind rezultatul unui asasinat. Se știa că Stalin își petrecea vacanța anuală în orașul-stațiune Soci, de pe coasta Mării Negre. Drumul de la Moscova, la Soci, se făcea fie cu două trenuri blindate, fie cu o motonavă blindată.

Acestea erau pregătite în orice moment, pentru că Stalin alegea în ziua plecării mijlocul de transport. În caz că alegea motonava, el se deplasa până în port cu un tren blindat. Dacă alegea trenul blindat, calea ferată era degrevată de orice sarcini suplimentare de transport, iar gările erau controlate de forțele speciale.

Petreceri rusești cu Stalin. O moarte suspectă

Dictatorul petrecea nopțile la petreceri, unde își obliga invitații să reziste la băutură și mâncare în exces. Spre dimineață obișnuia să doarmă și se știa că nu-i place să fie trezit.

Stalin își eliminase oameni de încredere, precum Pauker, Iagoda, oameni care îi respectaseră deciziile cu precizie de ceasornic elvețian. Singurul medic de încredere era un fost felcer veterinar. Stalin dezlănțuise complotul halatelor albe, o reprimare a medicilor, majoritatea evrei de origine.

Așa se face că în dimineața zilei de 2 martie 1953, Stalin continua să doarmă, fapt ce atras atenția unei gărzi de corp. Acesta l-a găsit prăbușit pe Stalin la măsuța cu telefoane, așa cum își amintește fiica sa Svetlana Alilueva. Îngrijorați, cei din anturaj l-au chemat pe Beria.

Rolul lui Beria

Sunt voci care spun că Beria ar fi început să-l insulte, să se bucure de moartea sa, dar Stalin (mai mult din reflexul necontrolat al unui suferind de accident vascular cerebral) ar fi deschis un ochi, iar Beria ar fi înghețat de frică.

Din fericire pentru el (totuși, avea să fie judecat și executat sumar de către Hrușciov, mai târziu), Stalin a rămas în comă.

Se pare că ultimul călău al lui Stalin, Beria, este cel care a grăbit cumva moartea șefului său. Svetlana spune că Stalin a fost mutat pe divan, deși este un gest total iresponsabil din partea oricui acordă ajutor medical unui om lovit de un atac cerebral, care trebuie mișcat cât mai puțin sau deloc.

Dar Stalin a părut că își revine, însă a murit, totuși, trei zile mai târziu, pe 5 martie 1953.