Manualele școlare și stilul de învățare clasic au fost duse la un alt nivel de către dezvoltatorii de proiecte educaționale menite să stimuleze motivația și implicarea. Simon Andrew și Dmitry Malin, experți din domeniul tehnic și lingvistic, au analizat cele mai progresiste trenduri în proiectele educaționale din întreaga lume, mai ales în ceea ce privește învățarea unei limbi străine.

Pentru început, este bine de știut următorul aspect: conceptul de EdTech (platformă online educațională) reprezintă mult mai mult decât rețele wireless, dispozitive mobile și cloud. EdTech-urile de astăzi sunt capabile să schimbe fundamental procesul de însușire a cunoștințelor, calitatea și eficacitatea predării fiind duse la un nivel cu totul nou. Multe tehnologii promițătoare din acest domeniu sunt abia în stadiul inițial de dezvoltare și implementare - de exemplu, în domeniul virtualizării și al inteligenței artificiale (IA) - însă, prin determinarea și implicarea companiilor, evoluția este facilitată.

Potrivit analiștilor de la Grand View Research, sectorul global edTech va crește cu o rată medie anuală de 17,9% în următorii cinci ani, până când va ajunge la 680 de miliarde de dolari în 2027. În acest context, o importanță deosebită o vor avea tehnologiile mobile, serviciile cloud și realitatea virtuală, care creează noi oportunități de învățare imersivă accesibilă.

Topul celor mai atrăgătoare tehnologii de învățare în 2022

Reprezentările animate

Astăzi, animația nu mai este reprezentativă doar desenelor sau jocurilor. O poveste bună și un conținut adecvat, care imită scenarii din viața reală, fac posibilă utilizarea cu succes a animației în e-learning pentru a crește implicarea studenților și pentru a consolida cunoștințele.

În multe cazuri, un videoclip animat didactic (care îmbină sunetul, imaginea și acțiunea) este mai eficient decât imersiunea în materiale de învățare bazate pe text pentru mai multe zile. Pe lângă creșterea motivației, videoclipurile educaționale cu animații asigură și păstrarea pe termen lung a cunoștințelor. Într-un studiu realizat de SAVO, a existat o relație strânsă între imaginile vizuale și creșterea memorării informațiilor cu 65%.

Structurile de tip joc – recompense

Există două tipuri principale de gamification: structural și de conținut. Pe scurt, tipul structural vizează stimularea procesului de învățare printr-un spațiu de joc neobișnuit, pe când cel de conținut se bazează pe utilizarea unui scenariu de joc activ și a personajelor cu superputeri.

Ambele stiluri sunt utile, dar cele mai bune rezultate provin dintr-o combinație a acestora. Astfel, elevii își pot exersa abilitățile și își pot testa rezultatele. Un exemplu relevant în acest sens este proiectul american Novakid Game World. Aici, funcțiile educaționale sunt integrate în structura unei lumi de basm, plină de personaje, povești și benzi desenate, dar și de recompense. Drept urmare, în doar 4 luni de pregătire, abilitățile conversaționale se îmbunătățesc cu 21%, comparativ cu cele ale studenților ce au acces la programul standard.

Secretul eficienței? Implicarea activă a elevilor și menținerea motivației. În cadrul lecțiilor, după alegerea unui scenariu și atribuirea rolurilor, totul se transformă într-o adevărată aventură, presărată cu puncte acordate pentru rapiditate și răspunsuri corecte. Poate că memorarea proprietăților elementelor chimice este plictisitoare, însă nu și atunci când ia forma unui joc în care eroii sunt forțați să caute o formulă pentru a salva lumea din calea unui dezastru provocat de om.

Tehnologiile virtuale

Lista tehnologiilor virtuale pentru învățarea imersivă include astăzi realitatea virtuală (VR), realitatea augmentată (AR), realitatea mixtă (MR), precum și combinarea acestora în proporții diferite sub forma realității extinse (XR).

Crearea unor experiențe de învățare interesante și captivante este deosebit de importantă, mai ales în această perioadă de absorbție haotică a informațiilor, însoțită de o scădere a concentrării. Așadar, ce lecție va fi amintită mai bine: istoria Imperiului Roman dintr-un manual clasic sau din plimbări virtuale printr-o reconstrucție digitală a Romei Antice?

Un proiect de tip virtual explorer le permite studenților să se cufunde în discuții despre cele mai interesante și relevante subiecte: istoria lumii, probleme de ecologie, misterele omenirii, precum și să învețe despre geniile din trecut sau mințile strălucitoare ale prezentului, fără ca timpul și spațiul să reprezinte o problemă. Realitatea virtuală, printre altele, are avantajul antrenamentului într-un mediu simulat, identic cu lumea adevărată, dar fără riscul de rănire sau distrugere a echipamentelor scumpe.

Inteligența artificială

În prezent, inteligența artificială are deja un impact puternic asupra domeniului educației. Perspectiva introducerii unor programe informatice cu algoritmi de autoînvățare, care pot face față unor sarcini mai bine decât profesorii reali, este foarte largă.

Pe lângă automatizarea sarcinilor de predare ce fac parte din rutină, cum ar fi verificarea și notarea lucrărilor studenților, IA ar putea fi utilizată pentru formele individuale de educație și învățare la distanță, precum și pentru învățarea adaptivă, un concept care presupune ajustarea cursurilor la nevoile studenților pe măsură ce aceștia progresează în materie. Este interesant faptul că școlile din China implementează deja un sistem Smart Eye, în cadrul căruia sunt utilizați algoritmi de viziune computerizată pentru monitorizarea atenției elevilor.

Identificarea tiparelor comportamentale și analiza datelor

Utilizarea metodelor moderne de analiză a datelor face posibilă identificarea tiparelor comportamentale ale elevilor, și, implicit, indicarea celor mai utile materiale de studiu.

Acest lucru permite ca lecțiile să fie adaptate nevoilor individuale ale fiecărui student în parte. Dacă un elev nu s-a descurcat bine la un test, i se vor atribui lecții și sarcini suplimentare pentru practică. În cazul în care un test i s-a părut prea ușor, i se va recomanda transferarea la un nivel superior.

Microînvățarea și nanoînvățarea

Metodele de microînvățare sunt considerate cele mai potrivite în formarea profesională, precum și în educația elevilor care au rămas în urmă. De asemenea, sunt deosebit de eficiente atunci când se introduc formate de e-learning.

Nanoînvățarea, un alt nou concept EdTech, permite ca lecțiile să fie distribuite în porțiuni foarte mici, exact când și unde sunt relevante. Pentru această paradigmă, nici măcar nu contează dacă nu ne putem aminti ce am învățat cu mai mult de 10 minute în urmă, pentru că atunci când avem nevoie să folosim din nou cunoștințele, putem pur și simplu să le învățăm din nou.