De câteva săptămâni, românii din Italia sunt supuşi unui atac mediatic fără precedent.

Favorizate de lipsa de decizie a autorităţilor italiene, infracţiunile comise de rromii stabiliţi în tabere ilegale de la marginea marilor oraşe au fost speculate electoral de politicienii incompetenţi şi de presa facilă.

„Situaţia ordinii publice din Roma s-a înrăutăţit în ultimele luni în această zonă, mai ales după sosirea în masă a românilor.“ Când cel care face această declaraţie este primarul Romei, nu mai e de mirare că italienii se tem de români, iar conaţionalii noştri care vor doar să muncească şi să trăiască mai bine sunt consideraţi din oficiu infractori.

Cetăţeni europeni

Este evident că Italia înregistrează o creştere alarmantă a nivelului de infracţionalitate, dar modul în care a fost prezentat în presă acest fenomen a creat confuzii grave. Multe dintre ilegalităţile comise de străinii din Italia aparţin rromilor de diferite cetăţenii, dar italienii ştiu una şi bună: toţi rromii sunt din România, chiar dacă aceştia mai au şi cetăţenie bulgară, albaneză sau sârbă.   În plus, deşi rromii sunt o minoritate etnică în România, toţi românii au devenit rromi. Rezultă un fals de care nici rromii, şi nici românii nu sunt mulţumiţi şi din care italienii nu pricep în general decât că trebuie să se ferească de „ţiganii de români“.

Din fericire, în Peninsulă, îndeosebi în provincie, încă există oameni care privesc România cu simpatie. Din nefericire, ei sunt tot mai puţini. Legi mai dure

La originea acestei situaţii se află pasivitatea autorităţilor italiene şi birocraţia care limitează posibilitatea ca rromii stabiliţi în Italia să intre în legalitate. „Despre rromi îşi permit toţi să vorbească, pentru că nu există o reacţie, şi astfel se ajunge la fel de fel de legende“, a scris Mario Marazziti în cotidianul „La Stampa“.

Jurnalistul acuză birocraţia italiană, care nu permite rromilor să obţină permise de şedere dacă nu au paşaport. Dar rromii nu mai au nevoie de paşaport la intrarea în Italia, întrucât provin dintrun stat al UE. Fără permise, ei nu sunt consideraţi minoritate naţională şi nu primesc drepturile care li s-ar cuveni. Iar expulzarea nu intră în discuţie decât în cazuri grave. „Sunt cetăţeni europeni, aşa că expulzarea e doar o fantasmă“, conchide Marazziti.

Recent, Giuliano Amato, ministrul italian de interne, a prezentat proiectul pachetului de legi ale siguranţei, care prevede simplificarea procedurilor de expulzare a imigranţilor care comit infracţiuni. Demnitarul doreşte modificarea unei directive, care prevede expulzarea numai pentru încălcarea gravă a ordinii şi siguranţei publice.

În prezent, nici măcar condamnarea penală nu atrage implicit expulzarea. Amato a iniţiat un studiu pentru a stabili dacă cei 20 de prefecţi pot primi dreptul de a expulza cetăţeni ai UE „atunci când ei reprezintă un pericol pentru securitatea publică“.

Soluţia pe care o reclamă atât italienii, cât şi românii care muncesc în Italia este schimbarea legislaţiei şi pedepsirea dură a infractorilor. „Românii infractori“, agenţii electorali ai primarului Romei   Un cetăţean italian şi un român explică de ce fenomenul infracţionalităţii din Peninsulă a fost pus în cârca conaţionalilor noştri şi ce trebuie făcut pentru a depăşi tensiunea din ultima vreme.

Raportul asupra siguranţei pe anul 2006, întocmit de Ministerul italian de Interne, arată că unul din patru italieni nu se simte în siguranţă pe stradă. Printre cauzele insecurităţii italienilor se numără şi infracţiunile comise de imigranţi, în condiţiile în care una din trei persoane care comit infracţiuni este străină.

În primele opt luni ale anului, în Italia au fost arestaţi 3.557 de străini, din care 2.689 erau români. Ce crede un român

Fost jurnalist în România, Robert Deleanu (34 de ani) se află de cinci ani în Italia. El contestă statisticile prezentate în Italia despre infractorii români. „În luna septembrie explodează pe toate canalele mass-media «cazul românilor infractori». De această dată, 75% din totalul infracţiunilor comise se datorează românilor. Această creştere bruscă, în doar două luni, ar fi ridicat semne de întrebare dacă presa italiană nu ar fi cântat zi şi noapte în urechile italienilor ceea ce aceştia voiau să audă: cauza răului în Italia sunt românii“, spune Deleanu.   „Puţini au fost cei care, controlând datele, au remarcat că românii reprezintă 75% dintre infractorii străini şi nu 75% din numărul total al infractorilor. Însă a pronunţa adevărul în situaţia dată e ca şi cum ai urla în mijlocul unei tornade, sperând că o să te faci auzit“, acuză Deleanu. Mijloace de dezinformare în masă

Românul stabilit în apropiere de Florenţa este de părere că toată această campanie negativă la adresa românilor a fost orchestrată de politicieni, cu sprijinul necondiţionat al presei italiene, una dintre cele mai aservite politic din lume. „De-a lungul timpului, presa italiană a creat monştri din nimic. Ani la rând, pentru televiziunile şi radiourile italiene, infractorii ruşi, bulgari, ucraineni, cehi, sloveni, bosniaci erau pur şi simplu «bandiţi slavi» sau «infractori de naţionalitate slavă». În scurt timp, asociind cuvântul «slav» ţării care se numea Iugoslavia, toţi iugoslavii au fost demonizaţi şi consideraţi infractori. Acelaşi lucru s-a petrecut cu marocanii. Pentru massmedia, orice african ajuns în Italia era marocan. Nu conta că putea proveni din Senegal, Zimbabwe, Africa de Sud; când un infractor de culoare intra în gura presei, se vorbea despre el ca despre un marocan.“

Prin urmare, nu a fost greu ca în decurs de câteva săptămâni termenul de „rrom“ să fie asociat celui de „român“, arată Robert. „Ce contează că în multe cazuri rromii erau bosniaci, sârbi, unguri sau chiar italieni? Ignoranţa ziariştilor şi goana după senzaţional au grăbit contopirea noţiunilor de «rrom» şi «român». Sunt numeroase cazurile în care s-au declanşat campanii de presă împotriva românilor infractori doar pentru că anumiţi rromi (cu altă cetăţenie decât cea română) au comis infracţiuni pe teritoriul Italiei.“

Robert evocă şi un exemplu recent, în care o eroare ajunge să fie luată drept adevăr: „Nu mai departe de acum o săptămână, cotidianul «Libero» scria cu litere de o şchioapă: «Român ucigaş - condamnat pentru patru omoruri». Undeva pe parcursul articolului se putea afla că individul era un rrom bosniac. Daunele erau, însă, provocate. Italienii rar citesc conţinutul articolelor. Principala lor sursă de informare o reprezintă titlurile“, explică Robert. Viaţa de zi cu zi

Nu toţi italienii cred ceea ce li se spune în fiecare zi, afirmă Robert. Aşa-zisa „problemă a românilor infractori“ a creat tensiuni în principal în oraşele mari, unde numărul de străini este foarte ridicat (la fel şi procentul de infracţiuni).

În schimb, în oraşele mai mici din provincie, fenomenul infracţional este mult mai restrâns, iar relaţiile dintre italieni şi străini mult mai relaxate. „Din experienţa personală pot spune că italienii din provincie şi-au exprimat mirarea faţă de creşterea numărului de infractori români vehiculat de presă. Nu şi-au schimbat însă atitudinea faţă de străini şi faţă de români. O atitudine prietenoasă şi deschisă, de altfel“, spune el.

Cum era de aşteptat, cel mai puternic efect al isteriei mediatice s-a resimţit la Roma, acolo unde „vârful de lance al cruciadei se cheamă Walter Veltroni“, spune Deleanu. Întâiul cetăţean al Romei

Walter Veltroni este primarul Romei din partea partidelor de centru-stânga. Recent, toate partidele de centru-stânga s-au unit într-un singur partid: Partidul Democrat. În luna noiembrie vor avea loc alegerile pentru desemnarea liderului Partidului Democrat. „Practic, cine va conduce acest partid va avea în mâini peste 50% din locurile din parlament. Şi, ceea ce este mai important, va fi viitorul prim-ministru în cazul în care democraţii vor câştiga următoarele alegeri legislative“, arată românul.

„Lumea poate să spună: «Şi ce contează aşa de mult alegerea unui şef de partid?». Contează! Pentru că în Italia şeful partidului este ales direct de către toţi membrii. Practic, în luna noiembrie Walter Veltroni se va lupta pentru voturile a peste zece milioane de alegători. Iar subiectul „românilor infractori“ care subminează siguranţa cetăţeanului este mană cerească în această perioadă pentru întâiul cetăţean al Romei“, explică Robert Deleanu. Părerea unui italian

Ce părere au localnicii despre infracţionalitatea rromilor şi despre asocierea ei cu imaginea tuturor românilor care trăiesc în Peninsulă? Într-un cuvânt, se tem. Au devenit victimele relatărilor din presă, care accentuează efectul de panică, şi se simt nesiguri.

O spune Alfonso Minardi, din Parma, în vârstă de 35 de ani, un liber profesionist în sectorul comerţului cu brânzeturi: „Ameninţarea există, fiindcă, pe zi ce trece, creşte violenţa în oraşele şi în satele noastre. Oamenilor le e teamă, se poate citi în ochii lor asta. Presa alimentează această frică, înflorind ştirile prin adjectivele utilizate. De exemplu, în loc să zică «agresiunea s-a petrecut...», jurnaliştii spun «agresiunea barbară s-a petrecut...». E o exagerare care nu face bine. Italienii, influenţaţi şi de statisticile recente, se tem cu adevărat! Iar această situaţie va creşte în următorii ani“, spune el.

Italianul acuză şi el presa, oferind şi un exemplu trist al efectelor pe care le are această campanie: în urmă cu câteva zile, un turist român a fost lovit de mai multe maşini în regiunea Puglia şi nimeni nu l-a ridicat din stradă. „Când au aflat că era un turist, unii au spus: «De unde era să ştim că nu e ţigan?».

Pe stadion, când vor să-l jignească pe Mutu, îi strigă: «ţigan de rahat»! Criminalii sunt nişte excepţii, sunt convins că românii sunt persoane de toată isprava.“

Alfonso cunoaşte personal rasişti şi xenofobi. „Unul dintre ei, taximetrist, când ia un client român sau extracomunitar în maşină, cere plata înainte de pornire, apoi dă restul la sosire, dacă e cazul...“. Privind cu teamă înapoi

Alfonso spune că se teme atunci când iese cu fiul său la plimbare. „Mă uit mereu în spatele meu, mi-e teamă să nu-l răpească rromii, care şi în Parma sunt cu sutele“, spune el. Întrebat ce ştie despre rromi, italianul spune fără ezitare: „Ştiu că activitatea lor principală e să fure, să fure, să fure. Nu fură doar obiecte de valoare, ci şi copii, pe care îi folosesc în diverse scopuri. Îi cunosc de atâţia ani, de când eram copil, dar n-au reuşit să trăiască altfel, nu au încercat niciodată să se debaraseze de condiţia lor, nu au încercat să găsească o slujbă cinstită şi să iasă din mizeria în care trăiesc de obicei. Poate pentru că aşa e natura lor, poate pentru că aşa vor ei să trăiască“, spune italianul.

Alfonso nu se consideră rasist, ci spune doar că nu a izbutit să găsească măcar un argument în favoarea rromilor care comit infracţiuni în Italia. A observat şi el că, deşi la început se vorbea de bine despre români, acum aceştia sunt băgaţi în aceeaşi oală cu rromii infractori din taberele ilegale. „Am un prieten, asistent social, care a lucrat cu rromi şi mi-a vorbit frumos despre ei. Sunt convins că şi ei au o demnitate, ca toată lumea, care trebuie respectată, şi multe aspecte pozitive. Dar trebuie să-şi schimbe obiceiurile, trebuie să înceteze să mai fure! În Parma s-au înregistrat foarte multe spargeri de apartamente. Poliţia găseşte mereu lucrurile sustrase în taberele de nomazi. Faptele vorbesc, nu părerile“, spune el. Există soluţii?

„Veltroni ar trebui să le ceară colegilor săi Mastella şi Prodi să facă legi, să deschidă puşcăriile, să bage la închisoare toţi infractorii, în loc să le dea drumul după două zile, fiindcă s-a dus vestea că Italia este ca un sat fără câini“, spune Robert Deleanu, care arată unde duce lipsa de implicare a autorităţilor: „Au ajuns carabinierii să spună: «De ce să mă chinui să-l urmăresc pe X ca să-l prind şi să mai risc să-mi iau şi un glonţ în cap, când după o zi îi dau judecătorii drumul?». E o afirmaţie reală, făcută de un prieten carabinier care cunoştea identitatea unuia dintre spărgătorii de locuinţe din zonă.“

Alfonso Minardi crede că „soluţia se află sub ochii tuturor, dar nu există suficientă voinţă din partea guvernanţilor, atât din Italia cât şi din România, pentru a o aplica. Soluţia e una singură: controale mai severe. Astăzi e foarte uşor să intri în Italia, nimeni nu te controlează aşa cum ar trebui, oricine poate intra să facă ce vrea. Acest lucru e în dezavantajul românilor care vin în Italia cu cele mai bune intenţii.“ POZIŢIE Statul trebuie să se implice

> „Poziţia noastră e clară: infractorii nu au etnie“, consideră Florin Moisă, preşedintele executiv al Centrului de Resurse pentru Comunităţile de Rromi (CRCR), fundaţie cu sediul în Cluj-Napoca. „Dacă oamenii nu respectă legea, poliţia de acolo nu are decât să-i sancţioneze conform legii. Poate rromii sunt mai vizibili decat alţii, dar asta nu înseamnă că numai ei fac rele. Ei sunt cetăţeni români, iar dacă statul român are vreo responsabilitate, trebuie să şi-o asume“, explică preşedintele executiv al CRCR.   > Florin Moisă crede că statul trebuie să-şi asume rolul constituţional pentru toţi cetăţenii săi: „Am ajuns si eu în Italia în anumite tabere în care trăiesc rromii acolo şi i-am intrebat: «De ce nu veniţi înapoi acasă?». «Pentru că e mai bine aici», mi-au spus ei. Atât timp cât o duc mai bine acolo nu vor veni acasă.“ PROTEST Asociaţia Românilor: „Infracţionalitatea nu are naţionalitate!“

> Într-un comunicat de presă, Asociaţia Românilor din Italia (ARI) respinge campania mediatică şi ideologică împotriva cetăţenilor români. „Vrem să amintim politicienilor şi presei că infracţionalitatea nu are naţionalitate. Este vinovat oricine foloseşte violenţa. (...) Este foarte uşor să foloseşti cronica neagră drept proprie campanie electorală“, se arată în comunicat.

> Asociaţia acuză acuză superficialitatea şi falsul din mass-media italiană, care descriu eronat fenomenul imigraţiei: „Presa nu mai vorbeşte despre problemele reale ale imigranţilor, despre zecile de victime ale exploatării pe piaţa neagră. România a pierdut 35 de tineri muncitori în 2007, în Italia. Vrem să vă amintim că exagerarea acestor episoade de cronică neagră referitoare la cetăţenii români şi la imigranţi în general nu face altceva decât să creeze un climat de rasism şi intoleranţă; chiar şi în şcolile unde copiii trebuie să înveţe să se integreze în societate se înregistrează episoade de violenţă şi rasism împotriva copiilor străini. Viitorul multietnic nu se construieşte aşa“, se arată în protestul semnat de Eugen Terteleac.