Sărăcia îl aruncase în viață mult prea devreme și destul de brutal. Trăise într-o monotonie exasperantă care- i măcinase nervii și tinerețea.

 Terminase politehnica dar, ca orice lucru făcut în silă, nu-i adusese nici satisfacții, nici bani. Și-ar fi dorit lucruri mărețe, chiar periculoase, dar nu se găsea nimeni care să-i facă vreo propunere: vrei să fii infractor? Să faci mulți bani? Să se teamă de tine toți câinii care azi îți întorc spatele ?

O să-l numesc Dan, ca să putem continua povestea. Avea aproape 50 de ani și cam tot ce și-a dorit se îndeplinise. În aparență simplu și modest, în realitate pervers și ticălos, titlu de mare distincție în lumea traficanților de droguri.

E singurul român respectat și temut în cartel. Aici, nu banii fac legea. Nu. Văzuse nu știu câți căpătuiți împușcați în cap pentru îndrăzneala de a fi încercat să se infiltreze în circuit. Când ești mort, bogăția nu te ajută decât să-ți asigure o înmormântare ca lumea și un parastas pe cinste.

Sud americanii sunt oameni iuți și aprigi la mânie. Nu poți să te afișezi în fața lor cu o aroganță de european plin de bani și să speri că nu-ți va găuri nimeni capul.

Dan le câștigase încrederea prin siguranța și simplitatea cu care se prezentase. Prea se luase de păr cu soarta ca să mai tremure în fața cuiva.

Odată cu el își încercase norocul și un polonez laș și cuminte, care nu impresionase decât prin urletele inumane de durere scoase în pragul morții.

Pur și simplu nu-l plăcuseră. Cine le cerea socoteală?

Când a realizat că era pierdut, polonezul, cu glasul sugrumat de spaimă, își făcuse scut din orice obiect întâlnea, stârnind râsul celor prezenți. Trei pistoale au descărcat în el. Câtă risipă de gloanțe pentru un câine râios, gândea Dan.

Au bătut palma și Dan a simțit că se naște a doua oară. Doar că, de data asta, era dorit și iubit. Iar încrederea de care se bucura nu se baza pe teamă sau amenințări. Nicidecum. Era noblețea și bărbăția pe care le întâlnești doar în caracterele puternice.

Dacă pachetele trebuia să cântărească un kilogram, obligatoriu sud americanul punea 50 de grame în plus. Dacă teancurile de 10.000 de dolari veneau de la Dan, absolut nimeni nu le număra.

Cu o bucurie de copil primise invitația șefului cel mare de a petrece un weekend împreună.

- Dan, my friend, ești din familie. Dormi în patul meu, mănânci cu mine din aceeași farfurie.

Atâta încredere avea în el, încât l-a dus să vadă procesul tehnologic.

- Hai să vezi viitorul. În curând pachetele vor fi istorie. Asta e noua mea fabrică.

- Dar e...mobilă.

- Exact!

- Păi și cum ? Că nu înțeleg. Nu se poate detecta?

- Nimic, my friend. Am o echipă de 20 de chimiști. Cei mai buni, premianți și medaliați. Încorporează drogurile în mobilă. Un amestec deștept de lemn tocat și marfă. E chimie pură, my friend. Artă! Tu o să vii la mine să-mi ceri 20 de kilograme. Eu o să zic : Dan, my friend, ia lampa aia, noptiera și dulapul. Le primești acasă, în sufragerie, frumos împachetate. Tot ce ai de făcut este să dai un telefon și doi băieți cu halate albe se ocupă de toată treaba. În 10 ore totul este separat și bun de folosit. Pierderea e sub 5%.

Dan rămăsese cu gura căscată. O să devină distribuitor de mobilă. Nu știa dacă să se bucure sau să se îndoiască.

- My friend, tu nu mă crezi că e nedetectabil. Hai să facem o probă. Crede- mă, o să dormi liniștit noaptea.

- Dar puritatea? Cum se elimină toate impuritățile?

- Ha, ha!!! Fratele meu e un mafiot cu principii. Ți-e frică să nu inhaleze drogații lemn ? Nu moare nimeni, e natural. Lasând gluma, procesul de separare e 100% realizabil.

Odată încheiată vizita de lucru, au urmat două zile de plimbări și petreceri. Asta era viața la care visase, pentru un asemenea trai se pregătise în toți anii de suferințe și căutări.

În toiul veseliei, sud americanul primește un telefon de la partenerul din Los Angeles. Amenințări, acuzații, promisiuni de răzbunare, moartea fluturată cu lejeritatea unei respirații.

Ce se întâmplase? În lumea lor furtul era păcatul capital. Se pare că americanul fusese înșelat la bani. Din fiecare top de 10.000 de dolari, lipseau căte 1.000 de dolari. Cum era posibil ? Cine livrase banii? Cât de nebun să fie ?

Sud americanul și-a chemat cei trei oameni de încredere care făceau livrările.

- Care din voi a dus banii ieri ?

- Eu i-am dus, răspunde unul dintre ei. Dar nu am luat nimic. Nici măcar nu i-am numărat. Mi i-a dat senor Dan și așa i-am transmis mai departe.

- Cum îndrăznșeti, câine, să îl acuzi pe fratele meu ?

Omul știa că i-a sunat ceasul și încerca să retragă ce spusese despre Dan. Nu s-au irosit multe gloanțe. Unul, plasat cu măiestrie în ceafă a pus capăt vieții de slugă umilă și fără de folos.

Petrecerea a continuat, dar Dan nuși mai găsea liniștea. Să fie oare posibil? Avea niște gânduri ce nu-i dădeau pace. Dacă într-adevăr banii lipseau, o singură persoană putea face asta – Gina. Singurul lui om de încredere. Șiar fi dat viața pariind pe cinstea ei.

Sud americanul parcă îi scormonea prin minte, încercând să îi ghicească tulburarea.

- My friend, știm amândoi că a fost Gina. Ocupă-te de problemă, sau ne ocupăm noi.

Șarpele veninos al fricii îi sugruma inima. A vrut să spună ceva, dar sud americanul i-a apăsat gura cu două degete muiate parcă în cea mai puternică otravă.

- Ai 12 ore să scapi de ea. Hai, my friend, nu fi supărat. Îți găsim noi o cubaneză ascultătoare.

Se simțea din nou rob al vieții nefericite și lipsite de noroc. Știa că de acum încolo nimic nu va mai fi la fel. Sud americanul îl privea cu ochi de stăpân și parcă îi citea gândurile pe care încerca să le ascundă în spatele zâmbetului plin de superioritate și subînțeles: ori tu, ori ea.

A plecat năuc cu gândul la femeia pe care o iubea, chiar dacă îl trădase. Negreșit, trebuia să se facă nevăzut. În drum spre hotel a cumpărat bilete de avion spre cea mai îndepărtată destinație disponibilă. Gina nu-i răspundea la telefon, iar asta îl tulbura și mai tare.

- Unde ești ? Trebuie să vii urgent la hotel. Ai fost descoperită și te caută.

A intrat în grabă în camera de hotel cu gândul că o va găsi acolo. A început să împacheteze lucrurile, apelând-o non stop pe Gina. Inutil. Vocea robotului deja îl irita. N-avea de ales, trebuia să plece cât mai curând. A deschis ușa și a simțit o țeavă rotundă și rece în mijlocul frunții.

-Ești nebună? Te caut de o oră și tu ai chef de glume? Trebuie să fugim. Șefu’ a aflat că ai furat din bani și te vrea moartă până deseară.

- Aici greșești! Îl vrea mort pe unul dintre noi și nu voi fi eu aia!

Un fulger cumplit de fierbinte i-a străpuns ceafa. Ce durere ! Ce cumplită e moartea când te ia prin surprindere. Atât? Asta-i tot? Dan era priceput. O omorâse cu dragoste, iar asta făcea durerea mai dulce. Cu venele umflate la tâmple, gura strânsă și buzele lipite care parcă luptau să țină sângele în corp, Gina s-a prăbușit pe covorul din fața ușii.

- Te-am iubit, femeie...