Tradiţia coridelor a fost condamnată moral în Elveţia, la Geneva. Vinovaţi au fost găsiţi „capii“ Franţei, ai Spaniei, ai Portugaliei şi ai Comisiei Europene.

O tradiţie e pe cale să dispară pe fondul grijii pentru dreptul la viaţă fără suferinţă a animalelor. Corida, cunoscuta „fiesta“ de inspiraţie spaniolă - exploatată turistic, cu succes, şi în Portugalia, şi în sudul Franţei - e motiv de procese morale în Europa.

Toreadorii, turiştii şi susţinătorii „fiestelor care se lasă cu vărsare de sânge“ au stat, simbolic, în banca acuzaţilor, la sfârşitul lunii trecute, la Geneva, în „procesul împotriva coridelor“. Acţiunea s-a desfăşurat la Curtea Internaţională de Justiţie pentru Drepturile Animalelor, organism al United Animal Nations, asociaţie fondată de elveţianul Franz Weber.

„Condamnaţii“: Sarkozy, Zapatero, Barroso

După mai bine de cinci ore de proces - în care s-au depus mărturii şi s-au derulat, pe un ecran, imagini cu tauri plini de sânge, morţi în chinuri, în aplauzele spectatorilor - pe 23 iunie s-a dat verdictul. „Preşedintele şi premierul Franţei, Nicolas Sarkozy şi François Fillon, sunt vinovaţi de complicitate la acte de cruzime asupra animalelor, de încurajarea tauromahiei (arta de a lupta cu taurii în arenă - n.r.), de împiedicarea abolirii coridei în Franţa“, a citit decizia preşedintele Curţii, Franz Weber.

Vinovaţi de acceptarea crimelor din arene au fost găsiţi şi José Luis Rodriguez Zapatero, preşedintele guvernului spaniol, Jorge Sampaio, fostul şef de stat al Portugaliei, şi José Manuel Barroso, fostul premier portughez, acum preşedinte al Comisiei Europene.

Alţi „băieţi deştepţi“

„Verdictul nostru nu are o însemnătate juridică, ci una morală“, a declarat, pentru EVZ, ecologistul Franz Weber. El a comparat „fiesta“ din arenă cu alte „tradiţii care nu aduceau niciun folos umanităţii“. „Am luptat împotriva sclavagismului, a prostiei conducătorilor şi a războiului, am luptat pentru drepturile femeilor, trebuie să apărăm şi animalele“, a apreciat elveţianul. „Sondajele arată că trei sferturi dintre europeni sunt împotriva acestui barbarism. E o afacere bună, sunt nişte băieţi deştepţi care fac bani din asta, dar nu putem accepta ca fiii noştri să crească dorind să ucidă tauri“, a punctat Weber.

POVESTEA UNUI „AFICIONADO“

Cum s-a vindecat de coridă spaniolul Antonio Moreno

Copilăria lui e un puzzle imens, format din sute de imagini surprinse, cu nesaţ, pe retină, la „fiestas“ organizate în Málaga şi în mai toate regiunile Spaniei. Timp de 30 de ani, spaniolul Antonio Moreno a făcut parte, cu mândrie, din tagma pasionaţilor de coride - „los aficionados“.

Astăzi îşi condamnă pasiunea hrănită cu mult sânge cald de taur nevinovat, refuză să mai pună gura pe carne şi luptă împotriva maltratării animalelor.

Antonio Morena s-a „vindecat“ de pasiunea pentru spectacolul morbid când „a văzut, pentru prima oară, victima“.

„Mi se părea minunat!“

La 7 ani, bifase deja toate coridele organizate în Málaga, oraşul natal, şi chiar jucase în filmele celebrului toreador Manuel Benítez el Cordobés. La 9 ani, tatăl său era mândru că micul Antonio ştia exact cum se agită muleta în faţa taurului, care-i rostul capei şi unde trebuie înfiptă suliţa pentru ca animalul să nu mai aibă scăpare. „Corida era viaţa mea, nu mă săturam niciodată să văd taurii răpuşi în arene. Devenise o obsesie plăcută, care nu-mi dădea pace! Am văzut tauri plângând, mugind de durere, zbătându-se în chinuri groaznice. Mi se părea minunat! Acum, mi se zbârleşte părul de milă. Atunci râdeam în hohote când îi vedeam cât de laşi pot fi!“, îşi aminteşte Morena.

„Ştiam că toreadorul îşi pune viaţa în pericol în faţa animalului înfricoşător, că era nevoit să-l îmblânzească prin forţă. Pentru mine, taurul nu era decât o bestie care-şi merita soarta. Iar matadorii - nişte eroi“, adaugă spaniolul.

„Am fost şocat pentru prima dată“

Avea puţin peste 30 de ani când, în timpul unei coride organizate la Feria de Málaga, pentru prima dată în viaţa lui, a văzut un „TAUR, o victimă“. „Al doilea taur care a intrat atunci în arenă mi-a schimbat viaţa. Eu, care aplaudasem mii de taurii înecaţi în propriul sânge, am fost şocat pentru prima dată. M-am ridicat de la locul meu şi am plecat fără să scot o vorbă. Nu am devenit anticoridă deodată, doar că ce se întâmpla între zidurile arenei îmi era indiferent. Apoi mi-am dat seama că spectacolul morbid nu-mi mai dădea pace“, îşi aminteşte Morena cum a început lupta pentru abolirea coridelor.

De câţiva ani, Antonio Morena - preşedintele Colectivului Andaluz împotriva Maltratării Animalelor - nu se mai poate bucura de tradiţia care i-a marcat copilăria, spectacolele de tortură nu-i mai aduc nicio plăcere, cruzimea „fiestelor“ îi face greaţă. Îşi spune povestea de câte ori are ocazia şi e convins că, într-o zi, spaniolilor pasionaţi de coride le va veni mintea la cap.

INTERVIU

„De Crăciun, să omorâţi porcul cu responsabilitate!“

Porcul nu-i ca taurul, dar, pe undeva, soarta lor are puncte comune. Unul dintre cei care a asistat la procesul de la Geneva, Jean-Claude Laborde - delegat al Federaţiei de Luptă pentru Abolirea Coridelor, din Franţa - a găsit un bun prilej să lege procesul contra coridelor de sacrificarea porcului de Crăciun, în România. Până la urmă, tot despre tradiţie versus drepturile animalelor vorbim.

EVZ: Cum se împacă tradiţia cu drepturile animalelor? Jean-Claude Laborde: Din punctul meu de vedere, tradiţia europeană, precum cea a coridelor, e doar un pretext pentru a continua popularizarea acestor spectacole de o cruzime înfiorătoare. „Fiesta“ aplaudată şi în regiunile din sudul Franţei e o practică inexplicabilă, o tradiţie a cruzimii. E greu să anulezi o tradiţie, adevărat. Dar, când o tradiţie e imorală, nu trebuie să mai fie acceptată. Când facem apel la tradiţie trebuie să ţinem cont şi de ce simte animalul. Animalele sunt tratate azi, din păcate, ca simple obiecte: le folosim pentru hrană. Atât.

Cum de nu interzic autorităţile din Franţa „o tradiţie imorală“? Se ştie că majoritatea populaţiei franceze se declară împotriva coridelor. Atât pe Nicolas Sarkozy, cât şi pe François Fillon îi doare în cot de această problemă. Coridele sunt spectacole pe placul preşedintelui nostru, se pare. E clar că Sarkozy nu reuşeşte să împace mulţimea contra-coride şi afaceriş tii care storc de bani taurii. Probabil că va lasa ca problema să se rezolve de la sine.

Şi în România tradiţia se bate cap în cap cu drepturile animalelor. Mă refer aici la ritualul înjunghierii porcului de Crăciun. Poate fi acesta motiv de proces împotriva preşedintelui Traian Băsescu? Trebuie să facem diferenţa între tradiţiile bune şi cele proaste şi să le eliminăm, pe acestea din urmă, într-un mod cât mai natural. Există ritualuri şi ritualuri, de la Cain şi Abel încoace. Sacrificarea porcului în România ţine de civilizaţie. E de văzut cum aţi putea schimba asta. Omori animalul pentru hrană sau pentru spectacol? Astăzi avem atâtea metode de a omorî un porc, încât e absolut inadmisibil să-l laşi să sufere. Trebuie ca România să devină adultă: de Crăciun, să omorâţi porcul cu responsabilitate! E greu, poate, după epoca Ceauşescu, să crezi că animalele trebuie tratate cu respect. Dar românii civilizaţi trebuie să accepte asta.

CIFRE

Oficial, mor numai 11.500 de tauri pe an

> Coridele asigură 378 de joburi full-time pe an, 2.950 de slujbe sezoniere şi sunt vitale pentru industria turismului din Spania.

> 49 de oraşe din Spania şi Franţa s-au declarat anticoride.

> 530 de milioane de euro pe an din taxele plătite de spanioli sunt destinaţ i susţinerii acestei industrii, incluzând finanţarea şcolilor de toreadori, fan-cluburilor, muzeelor etc.

> Un sondaj din 2003 realizat în Franţa indică faptul că 73% din populaţia acestei ţări se declară împotriva coridelor.

> Un sondaj Gallup din 2006 arată că doar 7% dintre spanioli se consideră „aficionados“, în timp ce 82% - cu vârste între 15 şi 24 de ani - sunt împotriva acestui spectacol.

> Un sondaj Metris GfK (februariemartie 2007) arată că 50% din populaţia Portugaliei susţine interzicerea prin lege a coridelor.

> 11.500 de tauri sunt omorâţi în fiecare an, numai în Spania, potrivit datelor oficiale. Aici nu sunt însă incluse animalele ucise în şcolile de toreadori şi nici taurii ucişi în „fiestele“ fără autorizaţie.

„FRANZ WEBER“

Ecologie din 1975

Fundaţia „Franz Weber“ a fost creată în 1975, la Montreux, de către elveţianul ecologist Franz Weber, jurnalist de profesie (în vârstă de 81 de ani). Independentă politic, fundaţia s-a făcut cunoscută în lumea întreagă prin acţiunile derulate în scopul protejării naturii şi a faunei din întreaga lume (între cele mai cunoscute „operaţiuni“ - protejarea sătucului Baux de Provence, a pădurilor aluviale de la Dunăre, a elefanţilor din Togo, a cailor sălbatici din Australia).

În decembrie 2005, Fundaţia „Franz Weber“, împreună cu Brigitte Bardot, a început o campanie pentru interzicerea vânatului de foci în banchizele canadiene. Ultimul succes al fundaţiei este noua lege pentru protecţia animalelor în Elveţia, care prevede că animalele de casă, în special cele de apartament, trebuie să trăiască cu alţi reprezentanţi ai speciei lor (nu mai ai voie să deţii o pisică, ci două, altfel, rămâi fără animal).

TRADIŢIE

„Obiectiv turistic“ din secolul al XVI-lea

> Deşi blamate de culturi diferite, coridele sunt considerate un produs al artei pure în Spania şi un important „obiectiv turistic“ (în Portugalia şi Franţa, în zonele din sud).

> Originea acestor spectacole datează din secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea. Felipe al V-lea, primul rege Burbon, educat la Versailles, a fost primul rege antitaurin. Succesorul său, Fernando al VII-lea, a fost cel care a încurajat şcolile de toreadori.

> Motiv de inspiraţie pentru artişti din toate timpurile - de la Goya, Sorolla şi Picasso, la Vargas Llosa, Hemingway -, coridele au fost şi blamate de mari scriitori şi artişti - Victor Hugo, Franz Kafka, Mark Twain.

> Locul în care se desfăşoară coridele se numeşte „La Maestranza“ sau „Plaza de Toros“. Sezonul coridelor începe în Duminica Învierii şi ţine până în toamnă, în ziua Sfinţilor Mihail şi Gavriil. Cei mai cunoscuţi toreadori luptă, în fiecare an, în special în timpul celei mai renumite sărbători, „La Feria de Abril“.

> O coridă tradiţională are patru etape: mai întâi, toreadorii merg la capelă şi se roagă, după care intră în arenă. Urmează lupta propriu-zisă, care are trei runde: prima dată intră „vara“, cel care testează taurul şi-i slăbeşte puterile cu nişte săbii speciale. Stăpânii arenei sunt apoi „los tercios de banderillas“, care testează starea taurului după pedeapsă. În faza a treia, care se numeşte „muletas“, matadorul şi taurul stau faţă în faţă. Toţi cei care participă la coridă se numesc toreadori, însă „eroul“ care aplică lovitura de graţie şi îngenunchează taurul e matadorul. La final, publicul tace în semn de pedeapsă sau ignorare a matadorului, dacă acesta nu a avut o evoluţie spectaculoasă, sau îi răsplăteşte cu urale şi trandafiri.

> Taurul cu nervii cervicali străpunşi de suliţe este ucis în maximum 15 minute.

> În Evul Mediu, urechile şi coada taurului îi dădeau dreptul toreadorului de a recupera o parte din carnea animalului. Acum, un toreador câştigă 5.000 de euro.