Apoi el continuă: Stăteam cu el de vorbă și ne-am dat seama că, la anul, se fac 30 de ani de când ne cunoaştem şi de când milităm împreună în familia liberală şi am avut o discuţie destul de aşezată cu el pe chestiunile care sunt de interes la nivelul Parlamentul European, care a adoptat recent acea rezoluţie pe statul de drept.

Am avut posibilitatea să îi arăt, cu dosarele în faţă, care sunt punctele în dispută ridicate de rezoluţia din Parlamentul European, care este poziţia Comisiei de la Veneţia, care este poziţia noastră, inclusiv prin ceea ce s-a făcut între timp, adică adoptarea Ordonanţelor 90 şi 92, demonstrându-i în acest fel că există toată disponibilitatea din partea actualei majorităţi şi a guvernului de a ţine cont de recomandările Comisiei de la Veneţia care, aşa cum s-a mai menţionat în presă, nu sunt obligatorii, dar disponibilitatea noastră de a ţine cont de aceste recomandări dovedeşte tocmai soliditatea ancorării noastre în ceea ce înseamnă valorile statului de drept, valorile europene şi principiile pe care este construită Uniunea Europeană.

Facem parte dintr-o mare familie europeană, împărtăşim aceleaşi valori şi această disponibilitate a noastră este dovada cea mai bună că nu există, aşa cum încearcă, din păcate, opoziţia să sugereze, vreo dublă atitudine sau vreun dublu limbaj. Şi m-am bucurat că Guy Verhofstadt a avut timpul necesar pentru a asculta explicaţiile pe care i le-am dat şi pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile. El nu este deloc surprins de ceea ce se întâmplă pentru că în final cred că foarte multă lume a înţeles că nu este o dispută autentică pe statul de drept, ci este o dispută în România între majoritate şi opoziţie şi sigur că subiectul statului de drept fiind un subiect extrem de sensibil, exportarea lui la nivelul Parlamentului European, a instanţelor europene poate să creeze o emoţie care să ducă la adoptarea unor concluzii care nu sunt întotdeauna bazate pe cele mai reale şi factuale elemente.

 

Te-ar putea interesa și: