Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, repune pe tapet efectele dezastruoase ale comunismului și ale deciziilor luate de oamenii fostului sistem, printre aceștia dovedindu-se a se afla și actualul procuror general al României.

„Scrisoare deschisă către liberali

Dragi prieteni liberali,

Vedem, de câteva zile, mărturiile lui Iulius Filip, disident anticomunist închis mulți ani în temnița de la Aiud. Apoi au apărut alți și alți deținuți politici a căror viață a fost un iad din cauza unei cozi de topor a Securității. Acea coadă de topor are un nume. Se numește Augustin Lazăr. Este actualul procuror general al României.

Chiar dacă Iulius Filip ar fi fost singurul care a suferit în închisoarea de la Aiud din cauza procurorului Lazăr, acesta din urmă ar fi trebuit să fie de mult plecat. Dar au mai fost Marin Iancu, Ioan Muntean și alte zeci de deținuți de la temnița din Aiud, cărora procurorul comunist Lazăr, șeful comisiei pentru eliberări condiționate, le-a refuzat dreptul la libertate. Le-a furat din viața lor mulți ani! A lipsit copiii de tații lor mulți ani! Toate, în numele unui regim autoritar, căruia procurorul Lazăr i-a jurat credință veșnică.

Gulagul comunist a conținut 240 unități de detenție, între care 44 pușcării, 61 locuri de anchetă, depozit și surghiun, 72 lagăre de muncă, 63 centre de deportare și domicilii obligatorii, 10 azile psihiatrice cu caracter politic și 100 sedii județene unde se desfășurau anchetele Securității.

În Gulagul românesc s-a stins aproape toată floarea partidelor istorice, liberali și țărăniști laolaltă, militari și fruntași ai satelor, elita neamului românesc- acești sfinți ai închisorilor, cum le-a spus reputatul Steinhardt.

În numele acestor înaintași nu avem voie să asistăm impasibili la pângărirea memoriei deținuților politici, cel mai paradoxal titlu de noblețe din istoria umanității, după cum îl numea un fost prizonier, dr. Octavian Vulpe.

Paradoxal, pentru că nu putea fi obținut cu bani. Paradoxal, pentru că cei care l-au avut nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat, nu și-au dat seama că înnobilează.

În numele acestor înaintași nu avem dreptul să mai tolerăm prezența în fruntea procurorilor români a unui fost torționar – fie și moral – însărcinat de comuniști să mențină după gratii criticii regimului.

Nu cu multe zile în urmă, pe 9 martie, am comemorat, ca în fiecare an, Ziua Deținuților Politici Anticomuniști. Nu ne-am fi imaginat că avea să urmeze, scurt timp după aceea, cutremurul, că aveam să aflăm cu (prea) multă întârziere că am făcut o revoluție anticomunistă pentru dreptul unui torționar de a se propti la vârful Justiției cu același cinism cu care semna cândva respingerea repetată a eliberării disidentului Iulius Filip și a celorlalți luptători anticomuniști.

Fac un apel la voi, dragi prieteni liberali, să susțineți solicitarea noastră de demitere a lui Augustin Lazăr, unul dintre mulții călăi ai părinților și bunicilor noștri, omul care și-a clădit o carieră de succes pe lacrimile și suferințele celor care au cutezat să înfrunte regimul de tristă amintire.

Vă cer să-l convingeți pe domnul Iohannis, liderul vostru vremelnic, să dea dovadă de respect față de cei care au fondat Partidul Național Liberal, să dea dovadă de respect pentru cei care au murit în temnițele comuniste și să semneze revocarea lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general al României.

Fiți alături de noi măcar acum, pentru că istoria nu ne va ierta pe niciunul, dacă vom eșua în demersul nostru”, sunt precizările făcute de Tăriceanu.

 

 

Te-ar putea interesa și: