Păcuiul lui Soare / sursa foto: captură video
Din cuprinsul articolului
Cetatea bizantină de pe Insula Păcuiul lui Soare, situată în sud-vestul Dobrogei, la kilometrii fluviali 356–357 ai Dunării, este un monument istoric remarcabil, dar în mare parte înghițit de apele fluviului (aproximativ 90%).
Cetatea de pe Insula Păcuiul lui Soare, datare arheologică
Cercetările arheologice, începute în 1956 și coordonate inițial de Ion Nestor, apoi de Petre Diaconu, au scos la iveală o fortificație construită de Imperiul Bizantin în ultimul sfert al secolului al X-lea, probabil după 971, sub împăratul Ioan I Tzimiskes.
Cetatea, identificată de unii cercetători cu Vicina, un important centru comercial și religios, a avut inițial rolul unei baze navale pentru protejarea provinciei Paristrion și a orașului Durostorum (Silistra).
Cetatea de sub ape
Cu o suprafață inițială estimată între 3 și 5 hectare, cetatea avea o formă rectangulară sau trapezoidală, dar doar o mică parte mai este vizibilă astăzi din cauza eroziunii Dunării.
Păcuiul lui Soare / sursa foto: captură video
Zidurile de incintă, construite în tehnica „blocaj” din blocuri mari de piatră legate cu mortar hidrofug, aveau o lățime de 4,2–6 m și o înălțime păstrată de 5–6 m.
Fortificația includea o poartă de nord, turnuri (unul semicircular în colțul nord-vestic, altul rectangular) și o instalație portuară pe latura sud-estică, esențială pentru rolul naval al cetății.
Substrucția din pari de stejar și bârne a permis adaptarea construcției la solul nisipos al insulei.
Începând cu secolul al XI-lea, cetatea a evoluat într-o așezare urbană înfloritoare, cu activități meșteșugărești (metalurgie, olărit, prelucrarea lemnului, osului și textilelor) și comerciale intense, atestate de monede bizantine, tătărești, bulgărești și altele, precum și de obiecte din Bizanț, Kiev sau Orientul Apropiat.
Păcuiul lui Soare / sursa foto: captură video
Cetatea a funcționat până la începutul secolului al XV-lea, când dominația otomană a pus capăt viețuirii sale.
Cetatea de pe Insula Păcuiul lui Soare, unicat în România
Cercetările, continuate până în 2017 sub conducerea dr. Oana Damian, au fost limitate de lipsa fondurilor și de condițiile dificile cauzate de inundațiile Dunării. Deși s-a propus restaurarea și valorificarea sitului încă din 2000, costurile ridicate și regimul de imersiune sezonieră fac conservarea dificilă.
Situl rămâne un unicat în România, reflectând arhitectura bizantină și istoria medievală dobrogeană, dar necesită măsuri urgente de protejare și integrare în circuite turistice, pe fondul degradării accelerate și al poluării din zonă.
