Noua remaniere: Guvernarea PSD – balamuc cu acte-n regulă, acesta e titlul comentariului meu de pe cristoiublog.ro din 22 aprilie 2019. De ce balamuc? Am argumentat pe larg această apreciere în mai multe emisiuni tv și mai ales în textul de pe blog.

Rezum aici, pentru ca să fie mai bine înțelese, nedumeririle mele iscate de noua decizie a CExN privind remanierea a trei miniștri :

Remanierea Rovanei Plumb și a Nataliei Intotero pe motiv că sînt pe lista candidatelor la europarlamentare, pe locuri în față și, așadar, cu șanse de a se număra printre cîștigătoare, n-are nici o justificare din toate punctele de vedere. Mai întîi, pentru că abia după două luni de la alegeri cei validați de alegători pot opta dacă să meargă sau nu la Bruxelles. Asta în condițiile în care, orice ar spune sondajele, nici un candidat n-are siguranța că va trece de examenul scrutinului. Ce nenorocire ar fi fost dacă Rovana Plumb și Natalia Intotero rămîneau ministre? Nici una. E greu de crezut că PSD ar fi pierdut la scrutin din nemulțumirea electoratului că două candidate au făcut campanie în timp ce erau și în funcții de demnitar.

Nici a treia remaniere, a lui Tudorel Toader, nu are vreun temei. Așa cum am mai scris, Tudorel Toader era un bun paratrăznet în ofensiva PSD pentru modificarea Justiției. I s-a reproșat că a tot amînat OUG pentru modificarea Codurilor, din care cauză ele au stagnat în Parlament. Între timp, Parlamentul a votat în doi timpi și trei mișcări modificarea Codurilor prin procedură de urgență. De ce mai trebuia remaniat Tudorel Toader?

Mai scriam că noua remaniere e un veritabil balamuc și pentru că nu demult, pe 21 februarie 2019, s-a încheiat epopeea ultimei remanieri, începute pe 19 noiembrie 2018. Timp de trei luni, și pentru că Klaus Iohannis a boicotat cît a putut, spațiul public românesc a fost acaparat de epopeea remanierii, colorate puternic de tema Războiului între Palate. Pe 25 martie 2019, Liviu Dragnea anunță public o nouă remaniere. Pînă pe 17 aprilie 2019, în spațiul public se discută numai despre noua remaniere. Apariția celui de a-l treilea remaniat, Tudorel Toader, amplifică tărăboiul schimbărilor. După 17 aprilie 2019, opinia publică a urmărit cu pasiune de roman polițist dacă demisionează sau nu Tudorel Toader. După ședința CExN s-a pus problema reacției lui Klaus Iohannis. Și cu ochii închiși îți dădeai seama că președintele, aflat în vîltoarea unei campanii electorale prezidențiale, în care se întrece doar cu el însuși și evident cu umbrele care sînt potențialii concurenți, va apela la binecunoscutul truc singurul pe care-l știe:

Tragerea de timp.

La observația asta s-a spus imediat că ședința a decis două formule de remaniere:

Prin trimiterea propunerilor la președinție.

 Prin restructurarea Guvernului.

Prima, din start anunțată ca eșec, ar fi fost susținută de Viorica Dăncilă. Și imediat s-a lansat zvonul că prin asta premierul s-a manifestat contra, în cadrul unei aventuri mai largi de a se manifesta ca independentă de Liviu Dragnea. Oricît de mult s-ar insista pe stilul otova al Vioricăi Dăncilă, nu cred că-și imaginează cineva un premier lovit brusc de iluzii în materie de Klaus Iohannis. Putem paria că Viorica Dăncilă știa că președintele va trage de timp. De ce atunci s-a apucat să susțină ceva în genul Să-i mai dăm președintelui o șansă? Și admițînd că Viorica Dăncilă se afla sub drogul bunei impresii despre Klaus Iohannis, se ridică întrebarea:

Cum de-au acceptat ditamai liderii PSD formula remanierii și n-au decis doar restructurarea pentru a evita balamucul respingerii din partea lui Klaus Iohannis?

Sîntem în 25 aprilie 2019. Se intră în campania electorală. Epopeea remanierii tinde s-o egaleze pe cea a remanierii din noiembrie 2018.

Cît despre restructurare, aceasta nu a fost decisă.

Claudiu Manda zicea, marți seara, la România9, că abia după Paști s-ar pune problema.

Toate acestea m-ar îndreptăți să continui a susține teza unui balamuc dezastruos creat de PSD printr-o remaniere absolut inutilă.

Despre asta scriam pe cristoiublog.ro: „O altă cauză a dezastrului stă în adîncirea imaginii de guvernare haotică.”.

Așa cum am scris, sondajele arată că principala acuzație adusă PSD la ora actuală este guvernarea haotică. O restructurare, o remaniere adîncește această imagine de balamuc chiar în fața electoratului PSD. Nu a trecut, cred, o lună și ceva, și a fost o remaniere, fără nicio justificare. În cazul PSD, adîncește imaginea de guvernare de balamuc. PSD întotdeauna a avut un atu în buna administrare țării. De data aceasta, prin măsurile luate azi, indiferent că era vorba de doi miniștri care puteau să plece ca să candideze, indiferent de Tudorel Toader, noua remaniere e fără rost în planul guvernării. Are rost doar în planul intereselor personale ale lui Liviu Dragnea. E totuși cam mult sacrificarea unei guvernări, a unui partid de dragul intereselor pe care le are un om.”

Marți seara, la România9 a lui Ionuț Cristache, după ce mi-am expus nedumeririle iscate de tărăboiul remanierii care ar putea fi, dar nu e încă, restructurare, întrebîndu-mă ce i-a apucat pe cei de la PSD prin provocarea acestei noi crize politice, miam dat seama, chiar în timp ce peroram despre balamucul guvernamental, că e ceva în neregulă.

PSD nu e un partid oarecare. Chiar și cînd liderul suprem o ia razna, baronii locali și centrali, hîrșiți în lupte politice de decenii, nu fac prostii de-a dreptul. Remanierea din aprilie 2019 lasă impresia unor lideri PSD care s-au idiotizat cu totul. În comentariul anterior susțineam că la originea tărăboiului e voința lui Liviu Dragnea de a face rost de trei posturi în guvern ca să le dea, pe post de bomboane astupătoare de guri flămînde, unor baroni din PSD. Liviu Dragnea e însă și el un politician hîrșit. Cînd e vorba de supraviețuirea politică, știe să treacă peste sentimente și interese. Împăcarea cu Gabriela Firea e o dovadă. Să-și fi pierdut mințile politice liderii PSD în frunte cu Liviu Dragnea atît de tare încît să riște în chip inutil imaginea de haos?

Răspunsul e dat de două realități:

Între timp Camera Deputaților a adoptat pe repede înainte modificările la Codurile Penale, modificări vitale pentru interesele liderilor PSD și nu numai. Modificările sînt de mult timp reclamate de structurile din provincie, de primari îndeosebi. Prin amploarea lor modificările echivalează cu o amnistie pentru politicieni. În timp ce primarii PNL sînt gata să boicoteze o conducere care pune piedici acestei amnistii, de care va beneficia toată lumea, inclusiv Klaus Iohannis, pentru că reducerea termenului de prescripție micșorează posibilitatea de a fi înhățat în viitor de Binom, primarii PSD sînt cum nu se poate mai fericiți. Și pregătiți să se dea peste cap ca să scoată la vot electoratul PSD. Pus în balanță acest efect electoral cu cel iscat de imaginea balamucului, efectul Codurilor biruie la scor. În toată această perioadă, în spațiul public au existat doar două tabere politice. Pe de o parte PSD, pe de alta Klaus Iohannis sprijinit de PNL. Ceilalți competitori - USR+PLUS, Pro România – au trecut în plan secund. La 26 mai 2019, partidele care au nevoie de prezență în afara structurilor de partid sînt USR+PLUS și Pro România. Cele interesate în prezența doar la nivelul structurilor din teritoriu sînt PSD și PNL. Nu cumva scandalul remanierii a fost pus la cale de PSD pentru a acoperi cele două realități? Cu acceptul tacit al PNL și chiar a lui Klaus Iohannis?