Pachetul de servicii de sănătate de bază este un rebut sistemic. Ca un copil a cărui șansă să crească mare și sănătos este înăbușită fix la naștere de incompetența unei moașe tâmpite
Că Ministerul Sănătății a decis să lanseze la apă pachetul de servicii de sănătate de bază în aceeași zi cu Ziua Internațională a Copilului a fost o pură coincidență. Că a făcut asta într-o zi de duminică este plauzibil un semn de pocaință. Multe sunt păcatele statului prin comisiune și încă și mai multe cele prin omisiune. Una dintre cele din urmă, pe care noua grilă de oferta a Primilor Sanitari ai țarii o aduce cu titlu de noutate absolută, este includerea serviciilor de consiliere psihologica, logopedie etc pe lista conexelor decontabile de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate. Este un mare pas înainte. Dar, ca orice lucru românesc, în afara de faptul ca e pitic, peltic și pute, mai este și capricios. Se vor deconta – funcție de ce citești sau mai ales pe cine - până la trei consultații pe zi pentru psihologul practician. Asta, sau până la trei consultații pe săptamână pentru client - deși e greu de crezut varianta a doua. Formularile sunt voit vagi și intenționat lăsate în coadă de pește. Spre exemplu, persoanele abilitate trebuie sa aiba acreditare. Surse din zona ONG-urilor au declarat ca deîndată ce intra în vigoare minunata reformă începe goana dupa dosare care pot fi depuse, la acest moment, între 1 si 15 iunie. Nu ți-ai depus dosarul? Astepți până la anul!
Ghicitoare și astrologi în loc de psihoterapeuți
Ministerul Sănătății cauta să faciliteze accesul la profesia psihologilor, lucru laudabil și o veritabilă victorie a Colegiului Psihologilor din România care militează activ de cel puțin patru ani pentru includerea consilierii pe lista de compensare. Pe de altă parte poți să te astepți ca, deîndată ce ai intervenit în balanța cerere-ofertă și creezi cerere te vei fi asigurat că poți să îi răspunzi prin ofertă. Or, aici lucrurile stau dezastruos, desi s-au cheltuit miliarde pe programe de sanatate mintală. E țara lui Gâgã. Statul va deconta servicii de psihoterapie, dar nu are meseria de psihoterapeut în nomenclatorul de ocupații. Avem, în schimb, ghicitoare și astrolog. Statul va deconta ora de serviciu oferit, indiferent de serviciul oferit, atât timp cât statul îi zice „psihoterapie” oferită de un psiholog clinician. Și, lucru care rămâne de văzut cum se va norma, statul pune un plafon pe cantitatea de muncă la capul clientului (sic!) ales perpendicular pe realitatea pe care o cunosc majoritatea terapeuților, anume că în mod obișnuit se contractează, cel puțin în terapiile de orientare cognitivistă, un numar standard de șase - opt ședințe de psihoterapie, uneori până la 12.
Ne puteți urmări și pe Google News
Afecțiunile psihice sunt doar la oraș!
Mai mult, adresabilitatea spre serviciu e gândită ca un serviciu apendicular altei specialitați, vezi neurologie or psihiatrie. Fără trimitere de la specialist nu se poate face. Or asta presupune că statul împarte din nou lumea în sănătoși și bolnavi iar pe aceia care, spre exemplu, nu sunt bolnavi dar au o perioada dificilă sau trec printr-un divorț or un doliu îi privează de servicii psihologice, sau ii obligă să vadă un psihiatru care, pentru a putea să îi trimita spre un serviciu conex, va trebui să treacă un cod diagnostic - că altfel nu se poate - și prin asta să pună o ștampilă de boală unui om care are dificultăți. Aceste servicii, ca să fim corecți, vor fi mai ușor accesabile în zonele de aglomerare urbană și mult mai puțin în cele rurale, unde psihologia și psihoeducația ar putea avea un rol remarcabil. Ministerul Sănataății comite un gest de normalitate prin faptul că dă cetățenilor ce li se cuvine, adică și suport psihoterapeutic unde e nevoie de el, dar tot statul vine dupa aceea și comite un act de segregationism prin canoanele pe care le impune meseriei.
Pacientul este pentru stat doar un bun medical
Este frustrant, dupa atâția ani, că demersurile departamentului juridic de la COPSI și nu numai continuă să fie zădărnicite de birocrați și tehnicieni bugetari a căror balanță de plăți nu suferă amendare. Pentru ei pacientul, clientul de servicii de consiliere e un bun medical, la fel ca în cazul în care răcește sau face o infecție urinară. E reducționist, obtuz și nu vorbește decât de superficialitatea guvernantului care face o concesie mai mult politică si este mai puțin interesat să cimenteze acest nou serviciu în grila de ofertă prin pachetul de sănătate. Unde mai pui că, în Romania la ora actuală, funcționează multiple școli de terapie cu multiple forme de acreditare, dintre care unele au dovezi empirice privind eficacitatea în vreme ce altele nu. Aparent, statul ratifică doar psihoterapia cognitiv-comportamentală (TCC) desi TCC nu e un panaceu. Cum rămâne de terapiile de familie? Sau cu formele de terapie specifica traumei sau terapiile scurte care pot fi aplicate în caz de accident or calamitate? Dreptul clientului este, etic, să fie informat și în acelasi timp să își aleagă o formă de muncă terapeutică adecvată nevoilor, dorințelor și aspirațiilor lui și să îi fie rambursat, în anumite granițe, costul unor astfel de ședințe. Pare, de la distanță, că autoritățile caută să experimenteze o soluție mediocră în anticiparea unui viitor proiect al cărui schelet este iluzoriu și ale cărui norme de aplicat sunt misterios lăsate la îndemana sorții.
Dr. Gabriel Diaconu, cosemnatar la acestui articol, este medic specialist psihiatru
Recomandările noastre
