EVZ Special
Una dintre cele mai mari TÂMPENII comunicate vreodată de Ministerul Afacerilor Externe de la București
În contexul dezbaterilor din societatea românească despre recuperarea averii Fundației Gojdu, Ministerul Afacerilor Externe de la București transmitea, la începutul anului 2006, clarificări despre stadiul negocierilor româno-ungare.
Ca să fie cât mai convingător, Ministerul Afacerilor Externe comunica opiniei publice, nici mai mult, nici mai puțin, că dacă marele mecena Emanuil Gojdu ar mai fi fost în viață ar fi sprijinit punctul de vedere al guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu.
“Fundația Gojdu de la Sibiu va continua să aplice testamentul în litera și spiritul sau. Fundația publică româno-ungară Gojdu își va focaliza atenția asupra acordării de burse unei sfere mai largi decât cea prevăzută în testamentul lui Emanuil Gojdu.
Guvernul României, în cunoștință de cauză și cu convingerea că Gojdu, ca bun român, care a militat toata viața sa pentru drepturile tuturor românilor, ar sprijini, dacă ar fi în viață acest punct de vedere, a propus ca Fundația publică româno-ungară să acorde burse tuturor românilor, nu doar celor din Transilvania și Ungaria.
Propunând extinderea sferei beneficiarilor, autoritățile române au avut în vedere faptul că, în 1869, la întocmirea testamentului, Emanuil Gojdu dispunea înființarea unei Fundații prin care să se asigure burse tinerilor români din Ungaria și Transilvania.
Sfera de aplicare a testamentului a fost stabilită de testator, în contextul în care statul unitar român nu exista la acel moment. În contextul geopolitic actual, sensibil diferit față de cel existent la sfârșitul secolului al XIX-lea, aplicarea prevederilor testamentare ale lui Emanuil Gojdu din 1869 impune raportarea la situația actuală ți luarea în considerare a tuturor evoluțiilor pe care cursul istoriei le-a impus. Totodată, având în vedere că statul ungar contribuie la acordarea burselor comune, este firesc ca acestea să poata fi acordate și maghiarilor, în funcție de și proporțional cu contribuția statului ungar”, transmitea Ministerul Afacerilor Externe.
La inițiativa Guvernului României se înființase Fundatia Publică comună româno-ungară. Acordul referitor la înființarea Fundației Publice Româno-Ungare "Gojdu" a fost semnat la 20 octombrie 2005, la București, cu prilejul ședinței comune a celor două executive. Eforturile diplomatice se intensificaseră după anul 1998, de când chestiunea moștenirii Gojdu a fost abordată nu doar la nivel de experți, ci și în cadrul sesiunilor Comisiilor Mixte româno-maghiare, în toate contactele politico-diplomatice la nivelul șefilor executivelor celor două țări, precum și al ministrilor Afacerilor Externe.
Acordul prevedea nimic înființarea Fundației Publice Româno-Ungare "Gojdu", cu sediul în Curțile Gojdu din Budapesta. Sub egida Fundației Publice urma să se înființeze, în Curtile Gojdu, Institutul Parteneriatului Strategic Româno-Ungar "Emanuil Gojdu", Biblioteca și Muzeul "Emanuil Gojdu". In Expunerea de Motive se spunea: "Acordul (...) oferă cadrul juridic pentru soluționarea problemei Fundației Gojdu".
Recomandările noastre
