Doar 20 de cetăţeni români (care au ajuns azi în ţară) au fost evacuaţi ieri din Gaza, alte câteva sute neîndrăznind să rişte drumul până la punctul de frontieră.
Punctul de frontieră Erez a devenit, ieri, la ora 14.30, locul în care românii stabiliţi în Gaza s-au împărţit în două categorii. De partea israeliană, cei 20 de fericiţi care s-au văzut, în sfârşit evacuaţi la a treia încercare a autorităţilor, iar de cea palestiniană - cele câteva sute de cetăţeni români rămaşi să suporte în continuare bombardamentele aeriene şi tirurile de artilerie.
Potrivit unor surse diplomatice, transportul de astăzi are toate şansele să fie şi ultima operaţiune de evacuare pentru o perioadă nedeterminată. Cauza acestui lucru este faptul că, după uciderea celor doi şoferi palestinieni ai UNWRA (agenţia ONU care se ocupă de civilii din Gaza), organizaţiile internaţionale nu-şi mai asumă riscul unor operaţiuni de transport al străinilor până la punctul de frontieră Erez.
Şi de-o parte şi de cealaltă a graniţei, ziua de ieri a fost însă una tristă pentru toţi refugiaţii, indiferent de naţionalitate - români, ruşi, canadieni sau turci. Majoritatea femei cu copii mici de mână, refugiatele şi-au lăsat în urmă soţii şi prietenii care nu au reuşit să obţină permisiunea autorităţilor de la Tel Aviv pentru a pleca din Gaza. „Nu am dormit toată noaptea de frică. Toată Fâşia nu are curent electric de nouă zile“, ne-a spus Florica Neamţu, de dincolo de gardul de gratii în spatele căruia israelienii i-au izolat pe ziarişti de evacuaţi. În timp ce se pregătea pentru drumul către Iordania, ea încerca să explice de ce numai 20 dintre cele câteva sute de români au reuşit să iasă din Gaza: „Cred că de frică. Ştiu că îşi doreau mulţi asta, dar nu au avut curaj să vină până la centrul Crucii Roşii, de unde ne-au urcat în autocare“.
„Am uitat şi paşaportul acasă“
Fayed Jasie, un palestinian cu cetăţenie română care se pregătea să se urce şi el în autocarul către Iordania, putea să găsească un singur cuvânt pentru a descrie ce se întâmplă în Gaza: „Catastrofal“. „Nu e pâine, nu e făină, nu e nici măcar apă. De când au început bombardamentele, am stat în subsolul casei. Eu stau în Gaza City şi am trei copii. Am reuşit să ieşim cu toţii, chiar dacă de dimineaţă, de emoţie, mi-am uitat şi paşaportul acasă. Dar sunt foarte mulţi români care vor să plece, dar nu au cum să ajungă la Crucea Roşie“, spune Fayed, ceva mai uşurat după ce diplomaţii români reuşiseră să-i facă pe loc formalităţile.
De partea cealaltă a graniţei, în Gaza City, situaţia pare să fie exact cum a descris-o Fayed Jasie. Fuga către adăpost, peste cadavre
Sorina Abdallah, una dintre româncele care nu au reuşit să fugă din Fâşie, ne-a descris, ieri, prin telefon, tabloul ororilor acestui război. Medic la spitalul din oraş, spune că nici nu mai poate să meargă la muncă.
„Nu mă mai ţin nervii. Vin răniţi şi morţi cu sutele. Pe răniţi, dintre care mulţi sunt fără mâini sau picioare, nici nu mai avem cu ce să-i ajutăm.“ După ce a ajuns la concluzia că meseria sa nu-i mai este de niciun folos într-un spital care nu mai are nici măcar bandaje, Sorina a rămas acasă, oferind adăpost şi altor femei ale căror case sunt mai expuse bombardamentelor. „Aseară a venit la mine o fată cu trei copii. Mi-a spus că pe drumul până aici a trebuit să calce peste cadavre“, povesteşte românca stabilită în Gaza de peste 20 de ani.
Oana Dobre, corespondenţă din Erez, Israel
CITIŢI ŞI:
Israelul, atacat cu rachete şi din Liban Liderul Hezbollah ameninţă Israelul şi pe liderii arabi
20 de români evacuaţi din Gaza
Dovezi că Israelul a folosit arme cu fosfor alb | VIDEO
Recomandările noastre
