Jack Reacher nu are liniște. Binecunoscutul erou al lui Lee Child, fost ofițer în poliția Militară (cititorul român l-a mai întâlnit în “Capcana Margrave”, “Să nu te întorci niciodată”, “61 de ore”) visează zadarnic să trăiască o viață lipsită de griji după ce a părăsit armata.
În romanul “Personal” o întâmplare de dincolo de Ocean îl smulge din confortul în care se refugiase: o încercare de asasinare a președintelui francez. Jack Reacher e convocat de urgență să-l afle pe cel care a tras de la 1 300 de metri, dar și-a ratat ținta.
Serviciile secrete din Franța, SUA, Marea Britanie, Rusia fac front comun pentru a-l descoperi. Miza este enormă. Se apropie întrunirea G8. Aceasta i-ar oferi îndrăznețului lunetist o nouă ocazie să-și ducă la bun sfârșit misiunea pentru care a fost angajat.
Se pornește pe urmele a patru trăgători de elită, singurii care ar fi capabili să țintească și să ucidă de la o asemenea distanță. Reacher pleacă în Franța, apoi în Anglia, însoțit de Casey Nice, o tânără de la Departamentul de Stat. Ancheta lor e plină de dificultăți, din moment ce cuplul de investigatori se confruntă cu bandiți londonezi, cu mafioți care vând arme și droguri, cu falși polițiști.
Aflați pe cont propriu, Reacher și Nice trec prin multe situații periculoase. Ei constată cu stupoare că țintașii cu performanțe uluitoare suspectați de atentatul de la Paris sunt eliminați rând pe rând. Mai rămâne unul singur și, după multe alte cercetări, Reacher ajunge la o concluzie cutremurătoare: niciun șef de stat nu e în pericol. De fapt, individul cu multe victime la activ îl vânează chiar pe el.
Totul a fost o înscenare abilă, menită să-l scoată din ascunzișul său. O înscenare pusă la cale de persoane în care a avut încredere și care-i doresc dispariția. Din clipa aceea, pentru protagonistul romanului investigația devine o afacere personală.
Lee Child povestește într-un ritm sufocant. Chiar dacă oferă multe detalii despre locurile pe unde își poartă eroii, dorind parcă să întocmească un ghid de călătorie, chiar dacă înregistrează cu meticulozitate amănunte de ordin tehnic – de pildă, despre modul cum se trage cu o pușcă de mare precizie și ce calități trebuie să aibă cel care o mânuiește –, el pune în prim-plan acțiunea. De aceea, succesiunea evenimentelor este amețitoare. Dialogurile sunt scurte, vioaie – nimeni n-are chef să sporovăiască la nesfârșit când moartea pândește la orice pas. Analizelor psihologice nu li se acordă prea mult spațiu.
Lee Child este un creator formidabil de atmosferă tensionată. Poate acesta este cel mai mare merit al cărților lui.
Recomandările noastre
