Prinderea lui Sebastian Ghiță la Belgrad este un episod dintr-o lunga saga, începută în noaptea de 19 spre 20 decembrie 2016. Un episod care ridică multe semne de întrebare. Capturarea unui personaj plin de informații despre felul în care lucrează serviciile de informații și toate instituțiile de forță din România, un obișnuit al celor mai moderne și performante gadgeturi de comunicații este un succes.

Primul element suspect este că Sebastian Ghiță s-a aflat pe teritoriul Serbiei în ciuda vâlvei produse în urmă cu o lună de informația că el ar fi fost localizat acolo. Chiar dacă știrea de atunci a fost negată de diverse persoane, de la premierul Sorin Grindeanu la Carmen Dan sau Augustin Lazăr, Ghiță tot trebuie să fi devenit destul de precaut și să nu mai calce pe acolo.

O posibilă explicație este că de Serbia îl leagă o asigurare că aici se bucură de protecție sau vreo afacere care-i permite să folosească bani. Explică eventuale asigurări pe plan local prietenia cu un baschetbalist, fie el și de renume mondial? Nu cunosc lumea sârbă, dar pare puțin. Dacă a existat o asigurare  sârbească se va vedea în funcție de cererile pe care Ghiță le va face instanțelor sârbe și câte dintre ele vor fi acceptate. E de reținut faptul că o țară devine sigură pentru un fugar dacă pe teritoriul ei este respinsă definitiv o cerere de extrădare sau una de punere în executare a unui mandat de arestare.

A doua ciudățenie este că a acceptat să se întâlnească în Serbia cu fratele său, Alexandru, deși era evident că acesta face obiectul unei urmăriri informative, fie și numai pentru faptul că e fratele celui mai căutat fugar din România. Nimeni nu a oferit până acum o explicație coerentă pentru asta. Poate e vorba de o capcană, de o trădare a unui apropiat. Nu știm.

Dacă la aceste două naivități adăugăm informația, obținută pe surse de alți colegi, cum că Ghiță a ajuns în Serbia relativ de curând, totul pare și mai ciudat.

În fine, e foarte ciudată contradicția dintre comunicatele oficiale ale IGPR și Ministerului de Interne și informațiile date de sindicaliștii din Poliție. Primii susțin că prinderea lui Ghiță este un succes informativ, ceilalți că totul este rodul unei întâmplări.

În această ecuație apare și Serviciul Român de Informații. Mi-a parvenit și mie informația – pe surse, e adevărat, dar cedibile - că SRI și IGPR au colaborat la această captură, ajutorul SRI constând în servicii de filaj și localizare la distanță. Mai mult, aceasta ar fi printre primele operațiuni la care SRI a participat de când șeful operativ al serviciului este generalul Răzvan Ionescu.

Mai mult, sursa mea susține că SRI a aflat de planul făcut de Alexandru Ghiță, încă de când era în România, pentru a ajunge în Serbia, inclusiv date asupra traseului ce urma să fie urmat. Informațiile ar fi fost transmise poliției care, la rândul său, le-a valorificat cu parteneri sârbi.

În această perioadă de amalgam informativ, o trecem și pe asta la index și așteptăm adevărul complet.