Iniţiată în jurul Organizaţiei nuclear pentru cercetare nucleară (CERN), noua reţea poate transmite date de 10.000 de ori mai rapid decât conexiunile broadband de astăzi.

Internetul, aşa cum îl ştim azi, este pe cale de a se transforma radical, creatorii săi reuşind să pună la punct o nouă variantă, incomparabil mai rapidă, în care DVD-uri întregi pot fi transferate în numai câteva secunde, scrie cotidianul britanic The Times. La viteze de aproximativ 10.000 de ori mai mari decât conexiunile broadband tipice, întreaga discografie a Rolling Stones, spre exemplu, poate fi expediată din România în Japonia în mai puţin de două secunde.

Cercetătorii de la CERN (Elveţia) spun că noua reţea conferă viteza de transfer necesară transmiterii de imagini holografice, să permită jocuri simultane între sute de mii de persoane, sau să ofere videotelefonie de înaltă definiţie la preţul unei convorbiri telefonice locale. David Britton, profesor de fizică la Universitatea Glasgow şi unul dintre principalii autori ai proiectului de reţea spune că aceasta este de natură să „revoluţioneze” societatea.

„Cu o astfel de putere de calcul generaţiile viitoare vor avea posibilitatea să colaboreze şi să comunice în feluri în care oamenii mai în vârstă nu şi le pot măcar imagina”, declară el.

Reţeaua dezvoltată la CERN

Puterea reţelei va deveni evidentă în această vară, după punerea în funcţiune a acceleratorului LHC – cel mai mare şi mai scump experiment ştiinţific din toate timpurile, care-şi propune să desluşească începuturile Universului. CERN a început să dezvolte noua reţea acum şapte ani, când fizicienii şi-au dat seama că LHC va genera anual o cantitate de informaţii echivalentă cu 56 de milioane de CD-uri.

Internetul „cel de toate zilele” ar fi practic paralizat de un astfel de volum. „Vechea” reţea actuală a evoluat într-un conglomerat de cabluri, calculatoare şi echipamente de rutare, cea mai mare parte a infrastructurii sale fiind la origine destinată covorbirilor telefonice, nu transmisiei de date la viteze mari.

Fără componente vechi

Prin contrast, noua reţea a fost construită din cabluri optice dedicate şi centre de rutare moderne, tradus în absenţa oricăror componente vechi, care să încetinească potopul de informaţii. În clipa de faţă există 55.000 de servere deja instalate, numărul lor urmând să se ridice la peste 200.000 în următorii doi ani.

Reţeaua, care practic este un Internet paralel, se întinde dinspre CERN (Elveţia) spre 11 centre din SUA, Canada, Asia, Europa şi alte părţi ale lumii. Unul dintre centre se află în laboratorul Rutheford Appleton, din Oxfordshire, Marea Britanie. Din fiecare centru pleacă alte conexiuni către diverse alte intitute sau instituţii de cercetare, care folosesc reţelele academice de mare viteză deja existente. Cu toate că poate servi în multe alte scopuri neştiinţifice, principala menire a noii reţele este de a servi proiectul LHC.

Inspiraţi de super-reţea

Este improbabil ca ea să fie disponibilă în mod direct utilizatorilor de Internet la domiciliu, însă mulţi dintre furnizorii de servicii Internet au început să adopte tehnologiile sale de pionierat.

În plus, noua reţea va fi accesibilă specialiştilor în câteva zeci de discipline ştiinţifice, de la astronomie la biologie moleculară. Ea este utilizată deja în conceperea unui tratament al malariei, boală care ucide un milion de oameni anual. Cercetătorii o folosesc pentru a analiza 140 de milioane de compuşi, sarcină care ar fi realizată de computere legate la Internetul obişnuit în aproximativ 420 de ani.

„Istoria Internetului arată că nu putem prezice impactul real al noii reţele, dar ştim că el va fi uriaş”, spune directorul tehnic al reţelei, profesorul Tony Doyle.