„Sunteți inconștienți, tovarăși?”

„Sunteți inconștienți, tovarăși?”

La 10 ianuarie a avut loc o ședință a Statului Major General ucrainean. Cu acest prilej, președintele Zelenski a ordonat să se renunțe la formarea noilor brigăzi, care ar fi urmat să ajungă pe front în vară. De ca și cum intensitatea luptelor va scădea. Ce se întâmplă?

Scăpat din lanț.

În Coreea de Nord, la cumpăna dintre ani are loc o Plenară a Partidului Muncitoresc, care în mod tradițional se încheie în prag de Anul Nou cu un discurs al domnului Kim Jong Un: se trasează liniile politice directoare pentru anul care vine. În acest an, Plenara a durat de luni până vineri și s-a încheiat la 27 decembrie cu un discurs furibund: liderul nord-coreean a hotărât că prioritatea anului 2025 va fi confruntarea „cea mai dură” cu SUA, țara „cea mai reacționară” din lume.

Tonul adoptat de domnul Kim, ca și multe alte decizii ale sale, nu au fost neapărat pe placul Beijingului. Dar chinezii sunt politicoși: domnul Xi i-a adresat omologului nord-coreean o amplă telegramă în care-l felicită și-i transmite urări de Anul Nou. Telegrama a fost publicată de presa chineză, dar nu și de cea nord-coreeană, care în schimb a publicat mesajele primite din Vietnam, Mongolia, Tadjikistan, Turkmenistan și Belarus. Iar pe pagina 1 a apărut corespondența dintre domnul Kim și domnul Putin. De decenii, ordinea consacrată era mesajul Beijingului mai întâi, apoi cel al Moscovei, urmat de celelalte.

Mai mult: președintele Kim se pare că nici nu a catadicsit să răspundă liderului chinez! Impolitețea nord-coreenilor a surprins cu atât mai mult cu cât 2024 a fost „Anului prieteniei Coreea de Nord - China”: 75 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice. În aprilie, s-a organizat la Phenian ceremonia de deschidere a „Anului prieteniei”, la care a participat cel de-al treilea om în ordinea protocolară a Statului chinez, Zhao Leji, președintele Congresului Național al Poporului. Trebuia să aibă loc și o ceremonie de închidere a „Anului prieteniei”, la Beijing – dar nu s-a mai ținut. Iar la 30 decembrie, cu prilejul ultimei conferințe de presă a Ministerului de Externe chinez, purtătorul de cuvânt, domnul Mao Ning, s-a făcut că  nu aude întrebarea jurnaliștilor: „De ce nu a avut loc ceremonia de închidere a Anului Prieteniei China-Coreea de Nord?”

După ce vreme de 75 de ani China a fost prieten de nădejde la vremuri de restriște, Dinastia Kim, din noua poziție de partener strategic al Regimului Putin, sfidează Beijingul.

Flota fantomă.

Urmărind deliberat o politică de confruntare cu SUA și cu ”regimurile marionetă” din Coreea de Sud și Japonia, Dinastia Kim provoacă o escaladare a tensiunilor în regiune, accentuată de încălcarea rezoluțiilor ONU, prin teste repetate cu rachete balistice și prin exportul masiv de arme spre Rusia aflată sub embargou. Ca să nu mai vorbim de trimiterea de trupe nord-coreene pe frontul din Europa.

Spre deosebire de domnul Kim, care ia de bune fanfaronadele conducerii ruse, liderii chinezi cunosc mult mai bine situația reală a Regimului Putin și știu că Moscova nu va avea puterea economică, militară și financiară să susțină ambițiile nord-coreenilor. În viitorul apropiat, Phenianul va fi nevoit să revină în ograda Chinei. Deci domnul Xi nu a luat măsuri împotriva domnului Kim, ci împotriva celui care l-a încurajat să se răscoale.

La 15 decembrie 2024, două petroliere sub pavilion rus - Volgoneft-212 și Volgoneft-239 - au naufragiat în strâmtoarea Kerci, provocând o catastrofă ecologică în Marea Neagră. Câteva zile mai târziu, la 26 decembrie, un alt petrolier care se îndrepta spre portul Novorosiisk s-a defectat și a blocat complet traficul prin Strâmtoarea Bosfor. A fost al patrulea incident de acest fel din ultimele săptămâni. Toate cele 6 petroliere implicate în incidentele din strâmtorile Kerci și Bosfor apar în registrele Lloyds ca făcând parte din așa-numita ”flotă fantomă” a Rusiei: o rețea de nave folosite de Moscova pentru a evita sancțiunile impuse exporturilor de petrol. La finalul anului 2024, SUA, Regatul Unit și Uniunea Europeană au inclus în listele lor de sancțiuni aproximativ 180 de petroliere care transportau petrol rusesc, încălcând plafoanele de preț impuse (60 de dolari pe baril).

Având în vedere aceste evenimente navale, dar și rezultatele „Anului prieteniei”, Beijingul a închis porturile din estul Chinei pentru petrolierele din ”flota fantomă” a Rusiei. Începând de luni, 6 ianuarie, acestor nave le este interzis să acosteze, să descarce sau să beneficieze de alte servicii portuare în porturile din provincia Shandong, prin care trec 20% din importurile de petrol ale Chinei (1,74 milioane de barili pe zi). Restricțiile afectează inclusiv portul Qingdao, al cincilea cel mai mare port din China, precum și porturile Rizhao și Yantai. Luni, alte 100 de nave au fost adăugate pe lista de sancțiuni, iar curând o serie de bănci rusești - precum Sber Bank, VTB și Alfa Bank – vor pierde licențele care le permiteau să deruleze tranzacții cu petrol și gaze, chiar la preț plafonat.

Anaconda zăpezilor.

La prima vedere, tensiunile trilaterale China - Coreea de Nord – Rusia ar putea părea un conflict de orgolii. În realitate, conflictul are cauze mai adânci: divergența trilaterală de interese privind Marea Galbenă și Marea Japoniei. Regimul nord-coreean încearcă să-și valorifice propagandistic noile capabilități militare dobândite de la ruși, pentru a-și întări legitimitatea: lupta contra imperialismului cere sacrificii, iar cine critică guvernarea, și în special condițiile de trai, face jocul Dușmanului!

China are alte perspective, mai complexe: transformarea Mării Galbene și a Mării Japoniei în arii de conflict și de testare de arme balistice i-ar închide poarta de acces spre Strâmtoarea Bering, spre Arctica, unde Serviciul Geologic al SUA estimează că se găsesc 70% din rezervele de gaz natural nedescoperit ale lumii, precum și multe alte resurse. Iar încet, încet, presiunea chineză asupra Arcticii devine mai mare – precum un șarpe anaconda care-și strânge inelele în jurul prăzii. Că doar nu degeaba compania chineză Guangzhou Shipyard International a cumpărat pe bani buni de la AKER Arctic Technology din Helsinki licența de fabricație pentru navele speciale transportoare de gaz lichefiat, adaptate condițiilor arctice (Double Acting Ship, DAS™) tip AKER ARC 212.

Rusia, care conform Convenției Națiunilor Unite privind Dreptul Mării deține în zona sa economică exclusivă majoritatea acestor resurse, știe că datorită războiului din Ucraina nu are și nici nu va avea curând posibilitățile financiare și tehnologice să le exploateze. Neputând să-i refuze fățiș pe chinezi, Moscova se folosește de regimul de la Phenian pentru a le sabota planurile de afaceri arctice. Zilele trecute, referindu-se aparent la pretențiile SUA asupra Groenlandei, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a bătut șeaua ca să priceapă chinezii: „Urmărim îndeaproape aceste evoluții dramatice ale situației... Suntem prezenți în zona Arcticii și vom continua să fim prezenți acolo.”

În ce mod ar dori Rusia ”să fie prezentă” în Arctica? Reamintim declarația prof. dr. Bohdan Bezpalko, de la Universitatea de Stat ”M.V. Lomonosov” din Moscova: „Va fi necesar să declarăm Arctica zonă aflată sub influența exclusivă a Rusiei. Așa era în anii 1920. URSS a declarat unilateral o zonă de influență care pornea din puncte în vestul și estul țării și se termina la Polul Nord, ca vârf de triunghi. (...) Nici o navă sau avion nu vor avea dreptul să pătrundă acolo fără permisiunea Rusiei. Iar dacă apar încălcări, acestea vor fi pedepsite prin mijloace tehnico-militare.” Deci anexarea Polului Nord, când se va putea...

Austria Levantului.

Războiul de uzură din Ucraina intră în al treilea an. Acum un secol, atunci când Primul Război Mondial a intrat în al treilea an, părțile beligerante au început să caute posibilități de atac din flanc. Germania imperială a capacitat mediile bolșevice, pentru a răsturna Imperiul Țarist; Antanta a capacitat Regatul României, pentru a deschide un nou front pe Dunăre. Cam așa se procedează și în zilele noastre. În timp ce Rusia încurajează regimul de la Phenian să transforme Marea Japoniei în zonă de război, Secretarul de Stat Blinken a făcut o vizită în Turcia.

Domnul Erdogan și-a exprimat deschis interesele în ce privește războiul din Ucraina: reinstituirea autonomiei Crimeii (pe care rușii au transformat-o în simplă provincie) și libertatea de navigație la Marea Neagră. În ce privește Siria, interesele Turciei sunt la fel de evidente: finalizarea conectării rețelei de gaz cu Quatar. Închiderea conductelor rusești care trec prin Ucraina va transforma Turcia într-un fel de Austrie a Orientului, placă turnantă a resurselor energetice pentru Europa.

Din datele pe care le avem, profitând de faptul că Rusia nu a acceptat cerințele Ankarei, domnul Blinken a pus pe masă finanțarea gazoductului spre Quatar, reprimirea Turciei în programul avionului de generația a cincea F-35 și ”liniștirea” autonomiștilor kurzi din PKK. La schimb, a cerut Turciei să determine milițiile islamiste siriene, asupra cărora are mare influență, să exporte vastele stocuri de arme de origine sovietică ale fostului regim Assad: un milion de obuze de artilerie de 152 mm și 122 mm și peste 3.000 de blindate, inclusiv tancuri moderne T-72 și T-90. Ar urma să fie livrate, prin Iordania, unor ”companii internaționale” (israeliene) pentru recondiționare și valorificare - pe frontul din Ucraina.

Se pare că înțelegerea cvadripartită Turcia – SUA – Israel – Iordania s-a perfectat: zilele trecute, americanii au permis companiei Bayraktar să achiziționeze compania italiană Piaggio Aerospace, care produce componente pentru F-35. Iar liderul istoric al Partidului Muncitorilor din Kurdistan, Abdullah Ocalan, aflat în detenție, i-a convocat la 28 decembrie pe doi parlamentari din partidul pro-kurd DEM și „le-a dat de înțeles că ar fi dispus să le ordone kurzilor oprirea războiului contra Turciei”.

Noua Administrație Trump, ale cărei relații bune cu Israel sunt binecunoscute, nu se va pune de-a curmezișul unei afaceri de multe, multe miliarde dolari furnizate de monarhiile din Golf în numele autonomiei turco-tătarilor musulmani din Crimeea – dar și pentru a mai reteza din pretențiile Iranului șiit. Care miliarde vor ateriza în buzunarele israelienilor. O afacere bună, dar și o răsplată pentru deceniile în care Moscova a sprijinit pe mai toți dușmanii de moarte ai israelienilor: Iranul, regimul Assad, HAMAS și Hezbollah. Și nici Uniunea Europeană nu se va pune de-a curmezișul: Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, Kaja Kallas, a dat asigurări la 10 ianuarie că UE „ar putea relaxa treptat sancțiunile impuse Siriei atât timp cât există progrese tangibile”.

Furtuna ce va veni.

Deci luni, 6 ianuarie, Beijingul a blocat accesul petrolierelor rusești în porturi chineze. Iar după trei zile, Trezoreria SUA a impus sancțiuni împotriva companiilor ruse Gazprom Neft și Surgutneftegas, care produc și vând petrol, precum și împotriva altor 183 de nave care transportă petrol rusesc. ”Adversarul principal” ia decizii sincronizate cu ”Aliatul principal” al Rusiei? Kremlinul ar trebui să-și pună unele întrebări, mai ales că aceste evoluții survin într-un moment foarte nepotrivit pentru Rusia.

În  urma deciziei de trecere pe picior de război a industriei ruse, creditele contractate de la băncile comerciale de complexul militar-industrial au crescut, în perioada octombrie 2022 – decembrie 2024, cu 71%. Nivelul acestor credite a ajuns la 290 miliarde $. La actualul nivel al dobânzilor din Rusia, complexul militar-industrial rus ar fi trebuit să plătească băncilor comerciale, în 2024, dobânzi de cel puțin 60 miliarde $. Dar profitul întreprinderilor militarizate e limitat prin lege la 2%, deci nu au cum să achite dobânzile cerute de bănci.

De aceea Kremlinul subvenționează aceste dobânzi cu 50% din veniturile obținute prin vânzările de petrol și gaze: 54 din108 miliarde $ în 2024. Restul de 54 miliarde se duce la Bugetul de război. GAZPROM contribuit la acest mecanism, în 2023, cu 28 miliarde $. Scoaterea GAZPROM de pe piața europeană, ca și deciziile luate la Beijing și Washington, scad veniturile Kremlinului, scad capacitatea sa de a subvenționa războiul din Ucraina, de a subvenționa dobânzile aferente creditelor complexului militar-industrial.

Și se așteaptă ca G7 să anunțe noi măsuri la adresa exporturilor ruse. Apare riscul ca să devină neperformante credite apreciate între 207 și 249 miliarde $. La presiunile Kremlinului, au fost acordate fără garanții și unor întreprinderi care adesea nu s-ar fi calificat. Moscova nu are cum să rezolve situația: masa creditală periclitată este echivalentă cu jumătate din Bugetul de Stat! În aprecierea președintelui German Marshall Fund, Craig Kennedy, „E limpede că accentul pus de Kremlin pe finanțarea extrabugetară a războiului creează condițiile pentru o criză sistemică a creditului ... Kremlinul a impus niveluri ridicate de îndatorare întreprinderilor implicate în război, care ar putea intra în default. Apare riscul ca băncile să fie copleșite de un val de active toxice.”

Sunteți inconștienți, tovarăși?

Toate acestea ar trebui să-i facă pe liderii ruși să se gândească la singura soluție prin care pot evita criza: încetarea focului, deci și încetarea cheltuielilor. E limpede pentru toată lumea, de aceea la 12 ianuarie congresmanul Mike Waltz, viitor consilier pentru securitate națională, a declarat că președintele ales Trump și președintele Putin ar urma să aibă o convorbire telefonică ”în următoarele zile sau săptămâni”. A doua zi, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, domnul Peskov, i-a tăiat avântul: „E prematur să vorbim de asta.” Prematur, fiindcă Rusia nu e în poziția de a dicta o reîmpărțire a lumii, o Yalta – Bis – dar nu vrea să renunțe la acest vis.

Ultimul președinte sovietic, Gorbaciov, avea o vorbă: ”Sunteți inconștienți, tovarăși?” Da, cei care conduc Rusia par străini de realitate: în loc să corecteze traiectoria politică, pregătesc un parteneriat strategic cu Iranul, dornic să dobândească tehnologie nucleară, și ”o tranziție completă către o poziție de război”, o nouă mobilizare! Cetățenii care sunt convocați la birourile de recrutare și nu se prezintă primesc notificări SMS prin care sunt anunțați că nu au voie să părăsească Rusia, li se suspendă dreptul de a conduce și de a înmatricula vehicule, de a intabula și de a vinde bunuri imobiliare, de a solicita împrumuturi bancare și de a se înregistra ca persoană fizică autorizată.

Începând să simtă costul războiului, majoritatea rușilor sunt în favoarea negocierilor, semnării unui acord de pace și încheierii războiului cu Ucraina. Chiar și datele de la VEBER, o agenție de sondaje „nonprofit”, pro-Kremlin, anterior angrenată în campanii publicitare și de dezinformare pentru Ministerul rus al Apărării, arată că două treimi dintre ruși sunt nemulțumiți de rezultatele anului 2024. E de înțeles. 2024 s-a încheiat cu o inflație oficială de 9.67%, dar în realitate coșul de consum s-a scumpit cu peste 33%: cartofii cu 90,5%, ceapa cu 48,5%, varza cu 34,3% și așa mai departe. Toate s-au scumpit, fiindcă și producătorii agricoli au credite de achitat, iar dobânzile comerciale sunt de 25 – 30%.

Oare inconștiența actualei birocrații imperiale, oare visul unei Yalta – Bis  pot aduce Rusia în situația URSS? E o întrebare pe care unii, de la Kremlin, încep să și-o pună. La început de decembrie, Administrația Prezidențială a organizat un seminar cu adjuncții guvernatorilor regionali, tema oficială fiind „indicatorii țintă pentru alegerile pentru Duma de Stat din 2026”.

Dar unii participanți au confiat ulterior că s-a discutat despre  sfârșitul războiului din Ucraina și necesitatea confecționării și impunerii unei „imagini a victoriei”: „A fost o recunoaștere că războiul se va încheia oricum și va trebui făcut ceva... mi-am dat seama că orice rezultat va avea războiul, va fi prezentat ca o victorie.” Cu alte cuvinte: așteptați-vă să fim nevoiți să încheiem brusc războiul acesta; nu vom putea explica poporului cauzele reale ale încetării focului, de aceea propaganda va trebui să inventeze o ”mare victorie” imaginară, care să dea o justificare enormelor pierderi suferite.

În opinia mea, chiriașul de la Kremlin îi ia pe ruși de proști. Greșește: tot va trebui să deconteze, curând, costurile aventurii sale militare din Ucraina.