Există mărturii conform cărora de-a lungul timpului “au fost semnalate dese întâlniri cu ei”...

Bărbaţi înfricoşători, îmbrăcaţi în costume negre, despre care se presupune că ar aparţine unei organizaţii oculte, cu un program secret”. Unii martori oculari îi descriu ca fiind oameni cu înfăţişări exotice, cu un aspect oriental sau indian şi pielea foarte întunecată. Ochii le sunt de obicei descrişi ca fiind oblici sau bulbucaţi, precum ai celor care suferă de hipertiroidie. Nasul şi bărbia sunt deseori ascuţite, iar pomeţii foarte ridicaţi.

Obiecte sferice zburătoare

Deşi unii sunt înalţi şi slabi, cu degete nefiresc de lungi, alţii sunt scunzi şi robuşti, în timp ce unii dintre ei nu au unghii. Şi mai stranie este comportarea care li se atribuie: când tulburător de extravagantă, când complet stângace. În unele relatări, ei nu îşi mişcă buzele când comunică, sugerând calităţi telepatice, în timp ce în alte întâlniri (precum cea sus menţionată), vorbesc ca nişte maşini. Potrivit specialiştilor, unele relatări au fost permise martorilor pentru ca aceştia să se discrediteze şi să devină greu de crezut.

După cum precizează unele dintre publicaţiile americane, aceşti agenţi misterioşi ar aparţine, de fapt, unei agenţii foarte reale care s-a infiltrat şi continuă să se infiltreze peste tot în lume. Întâlniri ale martorilor oculari cu aceşti agenţi au fost înregistrate încă de acum 50 de ani, Oamenii în Negru fiind implicaţi, se pare, în fenomenele OZN, implicit Roswell, Zona 51 sau cercurile din lanurile de recolte. Poveştile din toată lumea despre Oamenii în Negru prezintă o oarecare uniformitate, şi datează aproape din 1947, atunci când un pilot pe nume Kenneth Arnold a observat un grup de discuri metalice asupra Muntelui Rainier din Washington. Aproape imediat după acest episod a urmat "Incidentul din Insula Maury", în cadrul căruia un bărbat pe nume Harold Dahl pretindea că a văzut obiecte sferice zburătoare, dintre care unul a descărcat o materie metalică pe câinele său! Dahl susţinea că a fost apoi abordat de un străin în costum negru, iar acesta l-a avertizat să păstreze tăcerea. Incidentul a fost mai târziu raportat drept “o făcătură”.

Au fost documentate

Cele mai multe mărturii ale existenţei Oamenilor în Negru au fost documentate în perioada anilor '60-'70, atunci când scepticismul şi paranoia erau puternic alimentate de războiul din Vietnam şi de ameninţarea nucleară. Astfel, într-o perioadă a Războiului Rece, a asasinatelor şi a proiectelor de tip Watergate, au apărut teorii ale conspirației care sunt analizate şi în zilele noastre. Din anii 90 şi până în prezent, agenţia secretă a apărut în atenţia opiniei publice drept Oficiu al Cercetarii şi Investigaţiilor Ştiinţifice.

Această organizaţie conduce cercetări ştiinţifice şi experimente în domeniul ştiinţei. În plus, agenţia este singura de acest fel din lume cu o aşa numită "Divizie Fenomenologică" care se ocupă în exclusivitate cu paranormalul, supranaturalul, anomaliile şi fenomenele metafizice. Investighează, de asemenea, fiecare tip de fenomen posibil, de la întâlnirile cu extratereştri şi fenomenele supranaturale, până la criptozoologie şi anomalii. Una dintre cele mai interesante şi mai detaliate descrieri ale unui Om în Negru este cea din 1976, şi îi aparţine doctorului Herbert Hopkins, un psihiatru stabilit în Maine. Doctorul nu a mai avut în trecut tangenţe cu acest domeniu, cu excepţia faptului că trata un tânăr care pretindea că a fost răpit de extratereştri.

Relatările lui Hopkins

Iată un extras din relatările lui Hopkins: “Eram singur în casă. Telefonul a sunat şi vocea de la celălalt capăt al firului s-a identificat ca fiind un membru al organizaţiei de cercetare OZN din New Jersey. Am fost de acord să vorbesc cu el despre cazul răpirii. A spus că va ajunge imediat la mine acasă. Am lăsat telefonul în furcă şi m-am dus pe hol să aprind lumina, când l-am văzut pe bărbat că urca scările spre uşa casei mele. Dacă s-ar fi aflat fie şi peste stradă sau chiar la vecini, nu ar fi putut ajunge atât de repede. Hainele lui m-au surprins puţin. Purta un costum negru, bine croit, pantofi negri, şosete negre şi o cravată neagră. Totul completat de o pălărie neagră. M-am gândit, în sinea mea, că acel om arăta ca un antreprenor de pompe funebre. Ne-am aşezat şi am constatat că individul era complet chel, nu avea gene sau sprâncene iar pielea lui era de un alb caracteristic persoanelor decedate. Avea un nas foarte mic care îi cobora până foarte aproape de buza superioară. Avea buzele de un roşu aprins şi arăta ca un manechin de plastic dintr-o vitrină. Vorbea limba engleză fără greşeală şi fără accent, complet neutru, aşa cum s-ar auzi de la o maşină care ar putea să vorbească. Purta mănuşi care păreau a fi dintr- un velur cenuşiu. Şi-a frecat buzele cu una dintre ele, iar atunci când şi-a coborât mâna, partea din spate a mănuşii se înroşise”.

„Mi-am spus atunci că e dat cu ruj. Apoi am putut vedea că gura sa era perfect dreaptă, nu avea ceea ce noi numim buze, aşa că rujul se afla acolo ca un fel de păcăleală. Părea că poate citi gândurile. Mi-a spus că am două monede în buzunarul stâng, ceea ce era adevărat. Mi-a cerut să ţin între degete una dintre monede şi a făcut-o să dispară într-o strălucitoare lumină albăstruie. Nu am simţit absolut nimic, eram fascinat. Am devenit puţin neliniştit, atunci când mi-a ordonat să distrug înregistrările şi orice alte lucruri relaţionate cu OZN-urile. Mi-a spus că dacă nu voi face acest lucru, voi avea aceeaşi soartă ca Barney Hill, un cunoscut care murise în circumstanţe misterioase. Cred sincer că acest individ era de pe o altă planetă. Nu cred că este un invadator, dar simt că el şi alţii asemenea lui sunt printre noi şi sunt foarte activi"… Potrivit celor care au cercetat diverse arhive, plus documente desecretizate, concluzia este că sarcina Oamenilor în Negru este de a şterge urmele unor evenimente paranormale, de a controla situaţia şi informaţiile.