O fostă campioană balcanică la billiard a trecut prin suferințe cumplite, ajungând să trăiască în stradă, abandonată de familie, după ce a cunoscut gloria sportivă. După doi ani de chinuri, în cele mai crunte condiții, încearcă să-și revină. S-a pus pe picioare și a reluat pregătirea. E greu, dar știe că singura ei șansă este biliardul.

Suferințele unei campioane a României. Liliana Petrișor a fost campioana României la biliard până în anul 2012. Ca sportivă a avut numeroase rezultate bune, dovadă fiind cele 42 de medalii internaționale și naționale pe care le-a obținut. În 2012 a fost campioană balcanică la billiard, iar după aceea a cunoscut declinul. Dintr-o sportivă apreciată, pe culmile gloriei, a ajuns să doarmă în Gara de Nord, fără casă și fără venituri.

Fosta campioană nu are foarte multă școală. A abandonat-o ca să se angajeze și să-și câștige proprii bani. Nu a avansat prea mult. Un om fără școală nu poate face decât munci necalificate, iar Liliana Petrișor a lucrat la piață, unde a cărat marfă pentru tarabagii. Pe câțiva leuți.

Viața ei s-a schimbat, pentru o perioadă, în bine, atunci când a descoperit biliardul, în timp ce căra marfă la un club. A jucat, mai întâi de curiozitate, iar mai apoi pentru că și-a dat seama că are talent. Așa a ajuns să facă performanță, la nivel balcanic.

„Când căram marfă la un club am văzut biliardul și am rămas acolo. Cu timpul am văzut că am priză la mână și într-un an devenisem foarte bună. În 1998 am luat locul unu la carambola. După această competiție, am început cu biliardul, am luat multe cupe timp de zece ani. A fost o perioadă a vieții mele de extaz. Am 40 și ceva de medalii, în 2012 am fost Campioană Balcanică și după s-a întrerupt firul”, și-a început povestea Liliana Petrișor.

Suferințele unei campioane a României

Biliardul a devenit pentru ea cel mai important lucru din viață. Datorită acestui sport era apreciată, recunoscută și respectată. Iar faptul că nu avea școală parcă nu mai conta atât de mult. Doar că, lucrurile au luat-o pe o pantă descendentă, după ce a atins vârful, în 2012.

Clubul la care active s-a închis, iar Liliana a văzut cum universul ei se prăbușește. Nu a mai gândit limpede și s-a gândit să-și pună capăt zilelor, dat fiind că viața ei se sfârșise. Chiar a încercat să o facă. A urcat pe o clădire și s-a aruncat în gol. Doar că Dumnezeu a avut un alt proiect pentru ea. Nu a murit, dar a rămas cu un handicap la un picior.

„M-am urcat pe casă, când am auzit că se închide clubul de biliard, și m-am aruncat, eram cu gândul la suicid, nu înțelegeam de ce nu am murit. Deciziile în viață vin odată cu consecințele. Am două regrete în viață: că mi-am abandonat școala pentru muncă și ziua când s-a închis clubul. La spital am conștientizat ce am făcut, am zis că m-am nenorocit pe viață. O decizie proastă, din suflet o regret”, a mai spus fosta sportivă.

Moartea tatălui, o dramă cumplită

Iar aceasta nu a fost singura dramă, La doar două luni i-a murit tatăl, iar fratele cel mare a învinovățit-o direct. De atunci nu și-au mai vorbit.

„După două luni a murit tata. De la moartea lui tata, eu nu mai vorbesc cu fratele mai mare. A zis că eu pentru el sunt moartă, mă învinuiește pe mine de decesul tatălui, că el băuse ceva când era cu mine acasă”, a mai spus Liliana.

Nu s-a mai întors acasă și a ajuns pe stradă, un om al strazii. Tot în acea perioadă a aflat că s-a infectat cu HIV. A fost cea mai dificilă perioadă din viața ei. Muncea pe unde apuca sau cerșea pentru câțiva lei, iar noaptea dormea pe fugă, alături de alți oameni ai străzii, în Gara de Nord. Mușcată de șobolani, nespălată, umilită, abuzată, fosta campioană a supraviețuit astfel vreme de doi ani. O viață de coșmar, fără să mai spere că i s-ar putea întâmpla ceva bun

„M-am îmbolnăvit și m-am dus la Gara de Nord, care doi ani mi-a fost casă. Mi s-au întâmplat toate nenorocirile. Am fost bătută, abuzată, râdea lumea de mine, am stat trei luni nespălată, m-am infectat cu HIV și m-au mușcat șobolanii. M-am tuns, arătam ca un bărbat și mă chema Luci, a funcționat ca să nu se mai ia lumea de mine”, a spus Liliana, la „Acces Direct”.

Singra șansă să revină la normal

Iar atunci când și-a pierdut speranța aproape de tot și a început să creadă că-și va sfârși viața pe stradă, abandonată și uitată de toată lumea, a venit salvarea. A primit ajutor din partea unui coleg care a făcut un reportaj despre ea și a pus-o în legătură cu o asociație. Așa a plecat de pe stradă, s-a pus pe picioare și speră că viața ei se va îmbunătăți.

S-a apucat iarăși de billiard și încearcă să revină la forma bună din trecut. Vrea să participe din nou la competiției și, cu toate că îi este greu, nu vrea să renunțe. Pentru Liliana Petrișor este singura șansă să revină la o viață normală.