Costică Brădăţan a fost preparator la Universitatea din Bucureşti, doctor în filosofie în Marea Britanie, e lector la o universitate din SUA şi se pregăteşte să predea în India.

Filosoful Costică Brădăţan (39 de ani), originar din Suceava, se află de un deceniu într-o permanentă transhumanţă între diverse universităţi din întreaga lume.

Este lector la Universitatea Texas Tech din Statele Unite, iar în prezent lucrează la un proiect de cercetare în cadrul Universităţii din Wisconsin, o carte despre filosofii martiri (Socrate, Giordano Bruno, Jan Patocka). Urmează să predea în India. „Ţara mea e oriunde pot să fac ceva cu sens”

Doctor în filosofie în Marea Britanie, românul a urmat regula „nimeni nu-i profet în ţara lui”. În România, a fost preparator la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Şi colaborator permanent la „Adevărul literar şi artistic”, în formula CTP - C. Stănescu. Şi traducător, redactor de carte şi alte lucruri de genul acesta; în fond, nimic ieşit din comun.

Înainte să plece din ţară, a scris două cărţi: „O introducere la istoria filosofiei româneşti în secolul 20”, (Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000) şi „Jurnalul lui Isaac Bernstein” (Premiul Nemira, la categoria Eseu, 1999).

Ca să cunoască succesul a trebuit însă să plece. În 2000, a plecat în lume şi nu s-a mai oprit. După ce şi-a terminat doctoratul în Marea Britanie, la Universitatea din Durham, s-a mutat apoi în Statele Unite, unde a lucrat la mai multe universităţi (Cornell University, Miami University, University of Wis consin-Madison, Texas Tech University).

Apoi, verile, a predat sau a făcut cercetare la universităţi din Marea Britanie, Germania şi Italia, iar vara aceasta va preda în India.

„În ultimii zece ani am trăit în atâtea locuri, încât îmi vine acum destul de uşor să mă mut dintr-un loc în altul şi eventual să şi «prind rădăcini», fie şi superficiale, acolo unde mă mut. Ţara mea e oriunde pot să fac ceva cu sens”, recunoaşte profesorul Brădăţan, adăugând totuşi că acum există şi un fel de „acasă”, în Lubbock, un oraş din vestul statului Texas.

Dacă nu părăsea România, crede filosoful, ar fi ajuns la frustrare. „Am plecat din România atunci când mi s-a părut că ajungeam într-un punct mort. Dar aş putea oricând să colaborez cu oameni de acolo dacă există interes”, spune el.

„Personal, nu cred într-o lume împărţită rigid în structuri politice: ţări, state şi aşa mai departe. Cred că dacă ar exista o Judecată de Apoi, atunci nu vei fi întrebat din ce ţară vii, ci alte lucruri: de exemplu, dacă ţi-ai trăit viaţa cu sens sau nu.

Dacă mâine s-ar întoarce în România toţi românii plecaţi (sau numai cei despre care se crede că din întoarcerea lor ţara ar avea ceva important de câştigat), asta n-ar rezolva absolut nimic.

Dimpotrivă, s-ar putea crea un mic dezastru social. De exemplu, unde s-ar angaja dintr-odată toţi oamenii ăştia? Problema nu cred că e să-i aduci pe aceşti oameni fizic înapoi, aşa cum îţi recuperezi nişte bunuri pierdute, ci să încerci să vezi cum anume poţi colabora cu ei, oriunde s-ar afla ei”, adaugă Brădăţan.

Carte despre filosofii martiri

El mai spune că cele mai importante proiecte de cercetare se fac astăzi cu echipe internaţionale, cu oameni împrăştiaţi în toate colţurile lumii.

„Atunci când pui laolaltă să lucreze oameni din culturi diferite, care au fost formaţi în tradiţii diferte, oameni care gândesc diferit şi pot veni cu soluţii diferite la o anumită problemă, sunt şanse bune să existe un nivel mai înalt de creativitate”, conchide Brădăţan.