Potrivit serviciilor norvegiene de informații militare, nu mai puțin de zece submarine rusești, din care opt cu propulsie nucleară, se află în zona peninsulei Kola (situată în partea europeană a Rusiei, în regiunea Murmansk, unde staționează Flota rusă a Nordului) pentru a desfășura manevre, timp de două luni, în Atlanticul de Nord.

Potrivit Norvegiei, obiectivul unor submarine ar fi să navigheze cât mai mult timp posibil în Atlanticul de Nord fără să fie reperate.

Miza pentru Rusia este să demonstreze că este în măsură să-și apere bazele, lăsând în același timp să planeze o amenințare către coasta de est a Statelor Unite.

Rusia și-a exprimat „preocupările” față de „participarea activă a Norvegiei la planurile NATO vizând o creștere a prezenței Alianței în regiunea arctică”.

Mai exact, față de crearea unei infrastructuri destinată să găzduiască submarinele NATO, în special cele americane, în apropiere de Tromsø (nordul Norvegiei)

E marea noastră, testăm Occidentul

Operațiunea submarină care este în curs de desfășurare este probabil o decizie politică luată la cel mai înalt nivel, și nu una la nivelul marinei militare, estimează serviciile norvegiene.

„Rușii vor să spună: e marea noastră și suntem capabili să lovim SUA. Este mesajul pe care vor să-l trimită, vor să testeze capacitatea Occidentului de a detecta și a gestiona această problemă”, afirmă norvegienii.

Informații confirmate de Brynjar Stordal, purtător de cuvânt al Statului Major al forțelor norvegiene. „În prezent, există o activitate intensă în Atlanticul de Nord, iar Norvegia, precum și alte țări NATO, desfășoară misiuni de supraveghere strânse în aer și la suprafață”, a declarat, citat de Opex 360, Stordal.

Aceasta este „cea mai mare operațiune de acest gen realizată de Rusia de la sfârșitul Războiului Rece, în ceea ce privesc resursele angajate în același timp”, a adăugat el.

Echipamente, arme, una, alta…

Moscova nu a comunicat nimic. Doar ministerul rus al Apărării a anunțat, la 26 octombrie, plecarea în misiune a submarinelor nucleare de atac B-534 Nijni Novgorod și B-336 Pskov, ambele aparținând clasei Sierra II, „pentru testarea anumitor echipamente și armament” în apele neutre ale mării Norvegiei.

Cu un deplasament de 8200 de tone, ele pot îmbarca fiecare 40 de torpile. Este posibil, afirmă site-ul specializat în submarine HI Sutton, să fi fost modernizate pentru a lansa rachete de croazieră Kalibr.

Pe de altă parte, miercuri, submarinul nuclear „Cneazul Vladimir” a lansat „cu succes” o rachetă balistică mare-sol cu capacitate nucleară, Bulava, în Marea Albă, în apropiere de Arhanghelsk.

Pasajul GIUK, bătaia peștilor de oțel

Norvegienii au putut determina poziția unor submarine rusești. Două ar fi fost reperate la vest de Bjørnøya, între Svalbard și lângă Finnmark, iar două ar naviga la sud și la est de Bjørnøya, pentru a supraveghea intrarea în Marea Barents.

Această desfășurare „masivă” rusă în Atlanticul de Nord, mai ales în pasajul numit GIUK (Groenlanda-Islanda-Marea Britanie) îngrijorează NATO în ce privesc liniile sale de aprovizionare între SUA și Europa, la ora când US Army a început rotirea trupelor sale în Europa.

Și când Pentagonul a planificat exercițiul „Defender” care va aduce 20.000 de soldați americani în Europa, anul viitor.

De unde și ideea înființării unui nou comandament în sânul NATO care, inspirat din fostul SACLANT (Supreme Allied Commander Atlantic), ar asigura protecția navelor în Atlanticul de Nord.

Teama de rachetele Tomahawk

Unul din motivele pentru care pasajul GIUK este important pentru Rusia este că, din această zonă, submarinele americane echipate cu rachete de croazieră Tomahawk pot atinge ținte vitale în Rusia.

Rușii sunt conștienți de faptul că nu pot sări peste NATO pentru controlul Atlanticului de Nord.

Prin urmare, în perioade de criză sau conflict, activele navale rusești – în principal submarine tactice – ar căuta să împiedice navele aliate să se aventureze dincolo de pasajul GIUK”, se arată într-un raport NATO.

Alianța Nord Atlantică are rău de mare

NATO a neglijat în ultimii ani zona de război antisubmarin, având, în ansamblu, deficite de capacitate mari, mai mulți aliați reducându-și, uneori semnificativ, flota de submarine.

Spre exemplu, Danemarca nu și-a înlocuit flota de submarine, care a ajuns la sfârșitul vieții încă din 2004.

„Capacitatea NATO de a duce operațiuni de luptă antisubmarin complexe s-a diminuat considerabil. O simulare realizată în 2017 a arătat că, nici diferite state membre, nici Alianța în ansamblul ei, nu sunt la ora actuală capabile să ducă o campanie de luptă antisubmarin globală și coordonată, atât în timp ce pace cât și în situație de conflict”, se arată în raportul menționat.

 

Te-ar putea interesa și: