Țara dispunea deja de controale de securitate națională asupra politicilor de securitate cibernetică ale operatorilor și asupra folosirii furnizorilor în părțile cheie ale rețelelor sale.

Anul trecut, Franța adăugat prevederi la legile sale naționale cu privire la telecomunicații, care permit biroulului prim-ministrului, prin intermediul agenției de cibersecuritate, să blocheze utilizarea operatorilor de echipamente de rețea „RAN” precum și stațiile de bază și antenele, dacă ar compromite securitatea națională.

Modelul francez - care evită numirea furnizorilor chinezi - este cel al supravegherii severe și al intervenției guvernului în procesul de desfășurare a 5G.

Mai multe țări europene se remarcă prin importanța lor strategică - atât pentru Huawei, cât și pentru guvernul Statelor Unite.

Italia, a treia economie din UE, și-a extins „regula de aur”, un instrument de apărare comercială care permite guvernului să blocheze contractele între operatori și furnizori de echipamente, la începutul anului trecut.

La sfârșitul anului trecut, Italia a adoptat o legislație „perimetrală” în domeniul cybersecurității care va impune noi cerințe telecomunicațiilor și serviciilor IT utilizate în sectoarele „strategice”. Guvernul este pe cale să finalizeze o listă de companii, sectoare și organizații guvernamentale care ar intra sub un regim mai strict.

În Belgia - o altă țară strategică, pentru că găzduiește sediul NATO și sediile principalelor instituții ale UE - serviciile de informații au sfătuit guvernul să limiteze utilizarea „furnizorilor lipsiți de încredere”. Guvernul olandez, considerat în mod tradițional apropiat de Statele Unite din punct de vedere al securității cibernetice și al informațiilor, a adoptat noi dispoziții, în decembrie, care i-au permis interzicerea furnizorilor de pe piață în cazul suspiciunii de sabotaj.

Multe guverne se consultă în continuare cu companiile de telecomunicații, serviciile de informații și agențiile de reglementare pentru a propune modificări legale care ar scoate din joc furnizorii cu risc ridicat. Este cazul la Madrid, Lisabona, Luxemburg, Stockholm, Viena, Helsinki și altor capitale.

Între timp, gigantul spaniol al telecomunicațiilor, Telefónica a declarat că va reduce cantitatea de kituri Huawei în noile rețele (dar va cumpăra în continuare de la furnizorul chinez), în timp ce Orange a spus că va folosi ZTE, Huawei și Ericsson în Spania.

În Suedia, sediul principalului concurent al Huawei, Ericsson, și în Finlanda, unde își are sediul challenger-ul european Nokia, guvernele decid în continuare modul de înăsprire a reglementărilor de securitate pe piața telecomunicațiilor.

În Danemarca, guvernul pregătește o legislație care va defini întreaga rețea 5G ca infrastructură esențială, a declarat premierul Mette Frederiksen, luna aceasta. Aceasta ar supune componentele de bază, neesențiale și alte componente ale rețelelor la cerințe stricte de securitate. Abordarea Copenhagăi va remodela piața telecomunicațiilor, însă guvernul nu a solicitat încă furnizori specifici.

Această decizsie a intervenit după o furtună diplomatică între China și Danemarca asupra rolului Huawei. Ambasadorul chinez în Danemarca, în decembrie, a declarat că acordul comercial dintre Insulele Feroe (o parte autonomă a Danemarcei) și China ar putea fi abandonat dacă Huawei nu va fi în măsură să obțină contracte pentru implementarea 5G pe insulă.

În Marea Britanie, primul ministru Boris Johnson a anunțat, la sfârșitul lunii ianuarie, că guvernul va permite Huawei să vândă echipamente pentru rețelele 5G, dar îi va limita accesul la părțile periferice și non-sensibile ale rețelei.

De asemenea, a impus un plafon de 35% a cotei de piață a Huawei - un tip de măsură pe care până în prezent, niciun guvern european nu a copiat-o.

În special, relațiile Marii Britanii cu Statele Unite modelează politica sa de securitate cu privire la 5G, Washingtonul cerând Regatului să rămână cât mai departe de China.